Cocoșul-bufniță

În limba română hurez este o specie de bufniță. În limba turcă horoz înseamnă cocoș.
Pe timp de noapte cocoșul vede foarte prost, iar bufnița foarte bine. Se întâmplă însă ca la miezul nopții să auzi uneori cântecul clar al amândurora.

Mă întrebam dacă există oare vreo pasăre care să fie în același timp cocoș și bufniță; probabil că ar cânta ”huhurihuuu!…” …

 

Advertisements

Disjuncție

Un bărbat și o femeie
nu au în comun
nici măcar o literă.

Grădina mea

Păianjenii s-au dus
pe drum, cu tot cu plase;
bătrâna cucuvea
deja demult plecase.

Azi în grădina mea
e liniște ca-n carte;
și pace când în jur
viul are doar moarte.

Iar oaspeții blajini
nu-ntârzie să vină
la ceai de rădăcini
și-o rază de lumină.

Și leii câteodată,
cu ghearele tăiate
mai trec pe la agapă,
la un castron cu lapte.

Fără de griji, ușor
stau toate-n în țarcul meu;
e doar un carnivor
și-acela sunt chiar eu.

***

(Fără vreo legătură necesară cu rândurile de mai sus, vă recomand o carte frumoasă, pe care am citit-o cu destulă greutate cândva. ”Filosofia grădinii şi filosofia în grădină”, de Rosario Assunto.)

Calendarul din Tagyma

Se povestește că în cetatea antică Tagyma -situată undeva în Asia Mică, dar neidentificată până în prezent- localnicii foloseau un calendar ciudat, în multe privințe similar calendarului folosit în zilele noastre. Ciclul anual conținea 360+5 sau, în cazul anilor bisecți, 360+6 zile.

În fiecare zi din primele 360 ale anului, se atribuia în mod simbolic celor patru puncte cardinale câte o literă aleasă din cele șase litere sacre.
Aceste litere și semnificația lor sunt necunoscute. Dacă le notăm, în mod convențional, A, B, C, D, E, F, atunci una din zilele anului era ABCD, aceasta însemnând că în ziua respectivă estul este A, sudul este B, vestul este C, iar nordul D. În altă zi estul putea fi F, sudul A, vestul D iar nordul E (deci ziua era FADE). Câte astfel de zile -notate cu o succesiune de 4 litere distincte care aparțin unei mulțimi de 6 litere- pot să existe? Răspunsul ni-l dă matematica; ”aranjamente de 6 luate câte 4” este exact 360. Formula o regăsiți aici.

Următoarele zile, ultimele cinci sau șase ale anului, erau notate cu o singură literă din cele șase. Era o perioadă de haos în care punctele cardinale, direcțiile lumii, se regăseau într-o singură literă (A, B, C, D …) ca în vremea de dinaintea desfacerii lor din oul priordial. Doar în anii bisecți ultima zi a anului -a 366-a- era desemnată prin F.

Primele 360 de zile din an erau împărțite în 15 ”luni” a câte 24 de zile. Existau cinci anotimpuri, fiecare conținând trei luni. O lună avea patru ”săptămâni” a șase zile. Din patru în patru ani, zilele de la finalul anului, desemnate printr-o singură literă, formau și ele o săptămână întreagă.

Veverița

(Veverița caută o alună.)

Șoarecele și motanul

Demult, un șoarece bătrân
trăia în podul plin cu fân
și încercat-au în zadar
toți să-l înhațe, iar și iar:
și cucuveaua și-un motan
și-un șarpe; și vreme de-un an
stăpâna casei i-a întins
curse din plin, dar nu l-a prins.
Iar nevăstuici au răscolit
podul întreg; nu l-au găsit,
fiindcă avea mișcări istețe.
Și a murit de bătrânețe.

Doar peste ani motanul bleg
sub paie l-a găsit întreg,
cu blana sură-argintie,
bine uscat, ca o mumie.
-Of, șoricioiule hapsân,
o viață te-ai ascuns în fân,
zise motanul; pentru ce?
Primește-ți datul precum e!
Ai stat flămând și tot pitit,
nevastă nu prea ți-ai găsit,
niciun prieten, niciun glas…
Mereu fricos la orice pas,
pe lume ți-ai aflat vreun rost?
O știm cu toți: ai fost un prost!
Și-un egoist! Și-un răsfățat!
Măcar de te lăsai mâncat…
Măcar acum… dar te-ai uscat!
Of! hai să-ți zic eu care-i treaba:
tu ți-ai trăit viața degeaba.

Devaneio

Tão doce é essa margem do mundo, meu amor.

 

Vinul cerului

Orice pasăre ar vrea să zboare,
dar uneori nu mai e loc pe cer
de stoluri, baloane, mașini, vapoare,
pentru un zbor solitar, auster.

Așa că acum încă tulbure-i vinul
și nu zboară demult pinguinul.

 

 

Autostop

Mai demult, când făceam autostopul, opreau să mă ia mai ales oameni de la țară, în mașini hârbuite; când ajungeam la destinație, plăteam. Prețul corect.
Ceva mai rar oprea o cu totul altă categorie de șoferi: oameni plictisiți de viață, singuri și furioși. Ei nu așteptau nicio plată și o refuzau scurt.

Mai nou, însă, nu mai oprește nimeni pentru mine. Am încercat acum câteva luni, în trei zile diferite. După câte două ore petrecute pe marginea șoselei, am luat trenul din haltă.

 

 

Țărmul fără vară

Ah, va veni o seară
când uiți că a fost zi;
pe țărmul fără vară
nisipuri vor scrâșni
când crivățul aruncă
pe mal, în depărtare
picuri de ploaie cruntă
abia smulsă din mare.
Nimic n-a fost, nu trece;
stingher pe plaja rece
te-ntrebi cum ai ajuns
pierdut în nepătruns.