Am avut azi o discuție revelatoare cu un prieten pe care îl voi numi -în cele ce urmează- Sherlock.
Sherlock are un talent inegalabil de a găsi obiecte pierdute, de el sau de alții. Dacă joc cu el orice joc bazat pe logică, în general iau bătaie; când însă jocul e de noroc, balanța înclină în favoarea mea. Asta nu înseamnă, desigur, că Sherlock nu are intuiție și suflet de poet; poeții, dealtfel, nu sunt buni pariori.
Azi l-am întrebat pe Sherlock de ce românii par, cumva, mai inhibați, mai timizi, mai reținuți decât, de exemplu, oamenii din Europa apuseană. După vreun minut de cugetare, Sherlock a zis:
-E din cauza toaletelor din România. Avem niște buzi foarte mizere. Nu-ți vine să faci nimic în ele. Îți aduci aminte wc-ul din școală? Câți copii, câte fete mai ales evitau constant să-l folosească, din cauza murdăriei? Așa se crește o nație de constipați. Toate wc-urile publice sunt abominabile. Și wc-ul de la firmă la fel.
Și nu doar asta. Te-ai c…t vreodată în casa altcuiva? Așa-i că încerci un disconfort, că nu te simți în largul tău, oricât de curat ar fi wc-ul? E din cauză că buda este prea personalizată. Fie simți mirosul celor din casă, fie stilul lor. Buzile ar trebui să fie mai neutre, așa e civilizat.
