Cuptor

Amiaza mustind peste muze
ascunse sub clopot de frunze,
când timpul pășește inert
în zodia racului fiert.

Căldură mare

Acum câteva zile am intrat, ud leoarcă de transpirație, într-o farmacie.

-Bună ziua, zic. Aș dori o cremă de protecție solară cu factor 50+.
-Pentru adulți?
-Nu.
-A, mda, să vedem ce avem.
Și farmacista a inspectat un raft.
-Uitați, avem ceva cu aromă de căpșuni, e în regulă?
-Da.
-Nu ați dori și o loțiune de aplicat după expunere? Merg bine împreună.
-Ba da.
Și farmacista a căutat, vreme de câteva minute, într-un sertar.
-Ne pare rău, nu avem, zise ea, pe un ton sever. Dar pentru dumneavoastră nu doriți ceva? Dumneavoastră nu vă protejați?
-Păi…câteodată…mă mai protejez. Acum lăsați așa.
-Aveți card la noi?
-Nu știu, s-ar putea, dar nu-l am la mine.
-Spuneți-mi CNP-ul.
Să-i spun CNP-ul? fie. E doar o succesiune de cifre, la urma urmei.
-Cum, azi e ziua dumneavoastră?
-Da, răspund eu.
-La mulți ani, zise farmacista, privindu-mă cu neîncredere. Ne pare rău, nu aveți card la noi.
-Mi-ați putea da apa aceasta termală, cea la reducere? întreb eu, arătându-i un spray de pe tejghea.
-Reducerea este doar cu cardul. Ne pare rău.
Și m-a privit cu un fel de milă.

Întors acasă, îl chem pe fiu-meu, proaspăt absolvent de grupa mijlocie.
-Uite, mâțule, înainte să ieși afară te dau cu un pic de cremă din asta pe botic… să nu te pârlească soarele.
-…
-Ce-i, nu-ți place că-ți zic ”mâțule”?
-Cum ar fi dacă eu ți-aș zice ție ”mâțule”, ar fi urât sau frumos?

Impresie matinală

Ceva mai tinerii colegi de cartier care strigau după mine ”Mahomed” (pentru că purtam barbă) azi poartă și ei barbă, pentru că e la modă. N-am putut să nu mă gândesc că tot tâmpiți au rămas.

Seară

De parcă lumea ar fi un fum
(expirat de zei și de tine)
recapitulând iluziile,
sfâșiat uneori, ca negura
ce trece printre creste de munți;
și munții
nu există.

Privind tabloul din care culorile curg
dizolvate în privirea imponderabilă,
n-ai nicio foame, trăiești doar siesta
gusturilor fără materie.

Apoi zeii își sting țigările
(a ta s-a terminat demult)
și fumul mai plutește o vreme.

Râde ciob de oală spartă

”…dacă vasele de lut pictate se sparg cu ușurință, fragmentele lor, cel puțin, rezistă, fără daune considerabile, coroziunii secolelor. Iată pentru ce se poate spune, parodiind vorba poetului, că ciobul singur e nemuritor.”

(François Chamoux, ”Civilizația greacă în epocile arhaică și clasică”, trad. Mihai Gramatopol, Ed. Meridiane, București, 1985)

Soarele

Niciodată n-am visat că răsare Soarele.
Am fost mereu treaz
la fiecare răsărit văzut rareori;
ce uimire să văd
că Soarele se mișcă.
Neîncetat sunt uimit
de-aceste lucruri pe care
nici măcar nu le pot visa.

Acum

Într-un fir de lumină
joacă firele de praf
din mintea mea.

Asta e;
acum, chiar dacă-i praf, nu-i prea târziu
să-mi caut lumea
într-un fir de lumină.

Agentul imobiliar

În agenția imobiliară de la parterul blocului încăpeau cu greu două persoane: agentul imobiliar și clientul, adică eu, despărțiți de jumătatea de metru a tăbliei unei măsuțe.

-M-ar interesa un apartament cu trei camere decomandate, am spus eu. Dacă se poate, mi-ar plăcea să fie și cu vedere largă de pe balcon, o panoramă interesantă, ceva…
-E foarte ciudat ce-mi spuneți. Nimeni nu mi-a venit cu cererea asta… Să vedem ce avem. Dar de ce vă trebuie panoramă? Vreți să vedeți tot rahatul din orașul ăsta? Ghetourile, sărăcia, ori vilele mârlănești, de prost gust? Vă place poezia mizeriei? Eu v-aș recomanda să vedeți cât mai puțin pe fereastră. Puțin și frumos. O creangă de tei, o viță de vie, un loc de joacă pentru copii, o grădinuță îngrijită de pensionarii blocului…
-Aș vrea să văd o coastă de deal sau munte.
-Hm. Credeți că mizeria e doar aici pe străzi? Vreți să vedeți un teren degradat, o pădure tăiată, o ruină de fabrică, o groapă de gunoi? Și pe urmă…dealuri, munți? O să vi se pară până la urmă un simplu contur desenat pe fereastră. Nici măcar nu poți să-l schimbi. Nu vă înțeleg, dar fie. Am găsit acum ceva, dar… nu vă recomand cartierul. N-aveți ce căuta acolo după opt seara.
-În fine… O să vă mai caut, poate între timp… Și încă o chestie, poate mai ciudată ca prima: aș vrea … să am vecini de treabă. Să îi salut cu plăcere dimineața. Să mă salute și ei pe mine. Să avem încredere unii în alții, atât.
-Domnul meu… de ce nu vă luați atunci o casă? Chiar e de vânzare una cu gard de piatră, foarte înalt. Vecinii nu-s de treabă, eu știu, că locuiesc în zonă, dar măcar nu-i vedeți. V-aș mai întreba ceva: nu vă place unde locuiți?
-Ba da, să zicem că e O.K.
-Și atunci? Doar pentru o cameră în plus? Am mulți clienți care nu știu cum să scape de o cameră. Unii și-au zidit-o. Nu vi se pare că avem locuințe prea mari pentru cât putem înțelege?

Ne-am dat mâna și ne-am despărțit. La plecare m-am lovit cu capul de tavan. Mi-a lăsat cartea lui de vizită; poate o să-l mai caut. Dacă doriți, vă pot transmite numărul lui de telefon și e-mailul.

Pe roți

Bicicleta și motocicleta sunt la origine un cal. Autoturismul este la origine o căruță.
De aici diferența esențială între cele două categorii de vehicule.

Când fiu-meu a văzut prima oară un cal adevărat înhămat la o căruță, a fost tare nelămurit de ce roțile sunt la căruță și nu la cal (avea acasă un cal de jucărie, cu roți la picioare, ca niște role).

 

(în imagine, o figurină aparținând culturii precolumbiene Remojadas, din Veracruz, Mexic; sursa imaginii: Wikimedia, user Madman2001).

Lumina și căldura

Când am aflat despre vara astronomică, eram uimit de faptul că în acest anotimp -cel mai călduros dintre toate- durata zilei scade, cu fiecare apus de soare. În luna lui Cuptor nopțile devin din ce în ce mai mari!
La fel și în timpul unei zile, cel mai cald nu e la ora 12, când soarele e cel mai sus pe cer, ci după aceea, pe la două-trei, când umbrele lucrurilor încep deja să se lungească. Lumina și căldura nu vin chiar împreună, ci mai degrabă pe rând. Și pleacă tot pe rând. Bucurați-vă de amândouă. Așa e și în viață.