Protected:

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

Iepurii de seară

Se-aştern în pete iepurii de seară

Unul mai alb, altul mai veşted, iară.

Mai sorb un geamăt, mai slobód cuţitul

Mai nu se vede-n treacăt asfinţitul.

O coardă doar; şi-a doua parcă ţipă

Se vrea intinsă, dar ii este frică.

O coarda doar; şi-a doua n-are stare.

Apoi, tace din răsputeri- şi moare.

(Un poem vechi de-al meu, care mi-a zacut in beci mai bine de zece ani; mi-a reaparut azi in memorie)

Cinabru

Duminică în
Al Phagora.
E soare – şi loveşte-n prag.

Sătui de-atâta dimineaţă
ne-aşternem ceţii
-lung şirag-
mai osteniţi ca fierul nopţii
în zgura paşilor cătând
o nepăsare…

până când
se-aşterne – ca o rană – Seara.