Archive for August, 2017

Dragostea în ultima zi de vară

August 31, 2017

În zare e frig,
pe plajă cenușă
în loc de nisip.
E ultima zi
și poate pierdem trenul, ce-ar fi?
mi-e egal
când numără marea, un val după val.

De-atâta vreme uitat-am de ploi,
acum e doar briza și marea și noi;
mai trece și timpul
în stoluri ce curg,
dar încă e simplu
să fiu gol în amurg.

Advertisements

De Ziua Limbii Române

August 31, 2017

”Urmașilor mei Văcărești !
Las vouă moștenire:
Creșterea limbei românești
Ș-a Patriei cinstire.”

Nu ”păstrarea”, ci ”creșterea”, scrise Ienăchiță Văcărescu, cel născut pe la 1740.

Dar ce înseamnă creșterea?
Poate fi creșterea unui pom; pomii roditori, de livadă cresc bine -se știe- doar prin grija omului. Sălbăticirea le aduce sfârșitul.
Poate fi creșterea unui copil, educarea lui și formarea personalității. Într-un anume sens, limba pe care o vorbim e mereu copilul nostru; al tuturor celor care o vorbim.
Poate însemna -de ce nu?- creșterea unei averi. Iar aici ne putem aduce aminte mereu pilda talanților din Evanghelie.

Într-o anume măsură, Ziua Limbii Române este și ziua noastră; a mea și a voastră, a celor care citiți aceste rânduri. A ”blogosferei” de limbă română. În acest mic spațiu virtual în care suntem cu toții făcuți din cuvinte, cuvintele sunt românești.
La mulți ani, stimați cititori!

Frontieră

August 30, 2017

Două țări se învecinează doar la periferie.
Granița, șanțul comun, vidul.

Vecinii-și sunt unul altuia cel mai străin;
alături doar în spațiu și timp,
în materia ce-i o înlănțuire fără noimă,
atât.

Uneori ajung, în fine, unul la celălalt,
după ce-au străbătut mai întâi tot restul lumii;
apoi trec invers frontiera,
linie de sosire acasă.

Trecând…

August 30, 2017

Toamna vine cu păsările care pleacă,
când caravanele ploii rătăcesc ape mărunte.

Sensul

August 29, 2017

Sensul unui text este indisolubil legat de faptul că îl citești aici și acum; de faptul că viața ta, în cursul ei, l-a întâlnit. Pentru că nu poți să separi sensul de viață.
Și se poate spune că îl înțelegi atât de mult cât îți înțelegi viața.

Trecerea lucrurilor

August 29, 2017

Am păstrat din vară
lucrul cel mai prețios:
o umbră deasă;
dar toamnei nu i-a trebuit.

Ariciul vine-acasă

August 28, 2017

Ariciul vine-acasă
târând cu greu o plasă:
trei mere și trei melci,
trei râme, trei ciuperci,
un șarpe fără cap,
o broască, un gândac,
iar pentru copilași
trei viermi proaspeți și grași.

Becul

August 28, 2017

La marginea satului, lângă câmp, rămăsese în picioare un stâlp de beton cu un bec. Pe la orele 19 becul se aprindea -mai devreme decât becurile din sat și respectând ora de vară și de iarnă-, luminând un teren agricol și câteva mormane de gunoaie vechi, ce-și făceau veacul în liniște.

După dispariția C.A.P.-ului, stâlpul cu bec nu-și mai avea rostul; nu prea mai trecea nimeni pe acolo, nici noaptea, nici ziua. Drumul fusese năpădit de buruieni. Așa încât, într-o bună zi, noul primar s-a gândit să deconecteze becul de la rețea (”să nu ardem gazul degeaba la noi în comună”). Surpriza a fost mare când s-a descoperit că stâlpul cu bec nu e conectat la nicio rețea, cel puțin niciuna vizibilă. Nu e lucru curat, ziseră sătenii. Ba nu, este un fel de ceva paranormal, zise primarul, care -împreună cu consilierii locali- începu să cugete la o strategie de promovare turistică a fenomenului.
În următoarele zile s-au înființat la fața locului câțiva jurnaliști de la publicații zise ”de scandal”. Constatară, fără prea multe investigații, că situația este reală, iar știrea a fost relatată, cu amănunte, în ziare. Dat fiind profilul acestor ziare, nimeni nu i-a luat prea în serios, în afara celor care cred practic orice. Așa se face că, după vreo săptămâna de la publicarea știrii, în jurul becului se strânsese o mică tabără de corturi ale entuziaștilor.
Din păcate însă a avut loc un incident, cu un mai mare ecou în presă: în timpul nopții, unul din noii veniți s-a cățărat pe stâlp și a încercat să fure becul. A căzut apoi electrocutat, de la 5 metri înălțime, pe unul din mormanele de gunoi, a căror utilitate a fost abia acum dovedită. Deși insul nu a pățit nimic, poliția și autoritățile s-au autosesizat și au demarat o anchetă.
Ca în fiecare seară, la orele 19, primarul și localnicii, însoțiți acum de anchetatori, au așteptat aprinderea becului. Iar becul s-a aprins, a pâlpâit de câteva ori și apoi s-a ars.
Mai apoi, oricâte becuri i-au luat locul, ele nu s-au mai aprins niciodată. După câteva zile stâlpul a fost dărâmat, prezentând pericol public. Vechiul bec ars -un bec ca toate becurile de tipul lui, din câte s-a constatat- a fost predat poliției.

Primarul n-a mai fost reales, episodul cu becul fiind folosit de adversarii politici -din interiorul și exteriorul partidului- pentru a răspândi zvonul că e nebun. Iar zvonul a prins de minune, chiar și la cei care așteptau seară de seară aprinderea becului.

Prezență

August 27, 2017

Prezența lucrurilor este ochiul,
ochiul lor
care se deschide spre noi.

Ah, și uneori
privesc peretele gol acolo unde n-are niciun ochi;
dar până la urmă un ochi se deschide și-acolo,
privindu-mă pe mine și
din când în când altundeva.

(Nu seamănă deloc cu un ochi de om,
e un ochi de perete, înțelegeți.)

Ce urmează

August 25, 2017

Într-o seară, Căpcăunul prinse în pădure trei pitici.
-Mă piticuților, le zise, e posibil să vă mănânc. Nu am altceva de mâncare. Dar, pe de altă parte, medicul de familie mi-a recomandat să nu mănânc seara, ca să mai slăbesc. Așa că uite ce-o să facem. O să vă scriu aici în noroi patru numere, în șir. Iar voi o să încercați să-l ghiciți pe al cincilea, care urmează. Dacă îl ghiciți, mergeți acasă. Dacă nu, în tigaia cu ulei. Jucăm fair-play, vă scriu răspunsul pe frunza asta de arțar.

Și Căpcăunul scrise ceva pe frunză, o întoarse și o așeză în fața piticilor, pe un loc uscat. Și, după aceea, scrise în noroi: 14, 14, 28, 42.

Piticuții se sfătuiră o vreme. Apoi, cel mai bătrân și mai înțelept dintre ei se apropie și scrise numărul următor: 70.
-14 și cu 14 face 28, explică piticul. 14 și cu 28 face 42. 28 și cu 42 face 70. Dacă aduni două numere vecine, îl obții pe următorul. E bine, Căpcăunule?
-E bine pentru mine, Piticuțule. N-ați ghicit. Nu urmează 70, ci 85.
Și Căpcăunul întoarse frunza de arțar, pe care, într-adevăr, scria 85.

-E vorba de zecimalele lui radical din 51, zise Căpcăunul. Apoi scoase din buzunar un calculator și le arătă piticilor:

sqrt(51)=7.14142842854285…

-Grupând zecimalele două câte două, continuă Căpcăunul, avem prin urmare: 14, 14, 28, 42, 85. Vedeți, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Uneori știi ce urmează, alteori nu. Nimeni nu poate ghici întotdeauna ce urmează în lumea asta, pentru că nimeni nu știe cu adevărat logica acestei lumi, în afară de Bunul Dumnezeu.

-Și acum ce urmează, Căpcăunule? o să ne mănânci? îngăimară ceilalți doi pitici (pentru că înțeleptul tăcea).
-Ha, ha, ha! Să vă mănânc? Nici voi nu știți că sunt vegan? Am vrut doar să glumim un pic și să facem niște matematică. Uite, ca să vă aduceți aminte seara aceasta, vă dau la fiecare câte un calendar cu Pamela Anderson, un fel de muză a mea. Și ea e vegană, desigur.