Archive for September, 2020

Graiul din Zănoaga Verde

September 30, 2020

Din câte mi-am dat seama, mi-ar fi fost mult mai ușor să învăț engleza cu accent scoțian decât cu imposibilul ”Standard British English”. Și poate că azi aș fi cunoscut mult mai bine această limbă.

Scoțienii au, desigur, și limba lor, pe care ar fi bine să o păstreze și să o cultive.
Pe aici, pe la noi, se vorbea cândva latina populară cu accent dacic – și nu știu cât o mai fi rămas din accent. Limba dacilor este și moartă și dispărută, în timp ce altele au avantajul de a fi doar moarte. Dar a învăța din cărți o limbă moartă e ca și când ai aduce la viață un dinozaur din Jurasic, ușor modificat genetic.

Din comentariile autoarei clipului de mai jos am aflat că simpaticul scoțian din filmare nu mai este în viață; ceea ce aruncă o umbră de tristețe asupra întregii povești.
Desigur, o umbră de tristețe mai mică sau mai mare există în aproape orice. O putem ignora sau nu.

”Zănoaga Verde” ar fi traducerea mea pentru numele orașului Glasgow. Este și numele unui circ glaciar din munții Parâng.

 

 

 

Toate sunt false

September 30, 2020

Toate sunt false,
poate de la primul zâmbet al unui om
care voia să te învețe ceva.

Dar
fii îngăduitor:
toți cei care mint
au cunoscut adevărul
și l-au adus până la tine,
chiar dacă nu-l pot spune.

Chiar dacă frumosul lor
e ca o pulpă de căprioară
tăiată și pusă într-o vază.

Mătase

September 30, 2020

Mătase veche, nu mai curgi
pe palma mea în văluri lungi…
Mă-nfășurai ca-n vis, deplină;
acum ești nouă și străină,
nu te mai simt în palme care
se-ntind crăpate și murdare
înspre izvorul cel secat
din care lumea a plecat.

O însușire a timpului dimineața

September 29, 2020

Ceva pierdut, ceva neînțeles;
și mintea rumegând în gol.
Farmecul absurd
al neputinței de-a te sprijini
pe o absență.

Sună
clopotele dimineții,
ca o tobă spartă.

September 28, 2020

“In Mozart you have to be careful not to be too expressive, because he wrote all the expression he wanted to have into music. If you manage to bring the written notes to life properly, expression is already there.”

(Fritz Wunderlich, interviu)

 

 

 

Sunt triști…

September 28, 2020

Sunt triști cei ce rămân la fel
când vremea s-a schimbat,
cei ce rămân în urma ei,
văzând câte-au plecat.

Când lumea nu mai are-oglinzi
să-ți vezi în ele chipul,
ca să te regăsești, colinzi
pădurea și nisipul.

Apoi, cândva, te vei opri
la țărm de aspră mare
și poate aripi vei ivi,
de păsări călătoare.

La bine și la greu

September 27, 2020

O ureche veche
cândva, în asfințit,
deodată și-a găsit
sufletul pereche:
cealaltă ureche.
De-atunci le merge strună
și-aud tot împreună.

 

(Scrisă în vara anului 2018, pe plaja ”Trei papuci”… Mi-au adus aminte de ea micile răni cauzate de purtatul măștii pe urechi.)

Un aer solemn

September 25, 2020

Într-o după-amiază de vară, acum câțiva ani, mă bălăceam fără griji în apa caldă a mării. Când am ieșit pe mal, cufundat în trăiri care se scurgeau înapoi în valuri, firesc, ca apa din pletele mele rare, cineva m-a fotografiat dintr-o parte. M-am uitat printre gene -soarele îmi bătea drept în față- să-l descopăr pe paparazzo.

Era nevastă-mea.
-De ce mi-ai făcut poză? am întrebat.
-Aveai, așa, un aer solemn și misterios…
-Îmi imaginam că sunt Godzilla care iese din mare.

Scoroambe

September 24, 2020

Toamnă, zână vineție,
întru seara cea târzie
amintirile mi-s coapte
să le strâng în prag de noapte:
scoroambe sau porumbele,
roadă nouă-n vremuri grele.

 

Peșteri

September 24, 2020

 

Se spune că 2021 va fi Anul Internațional al Peșterilor și Carstului.

Cunosc o zonă cu multe peșteri neexplorate, aflată acum destul de aproape de mine, pe un raft al bibliotecii. Puteți observa în imagine amploarea fenomenelor carstice (și e doar o față a pietrei!). Dacă în 2021 voi rămâne iar închis în casă câteva săptămâni în șir, am vreme să cercetez adâncurile peșterilor cu lupa; iar unde nu va fi posibil, mă voi da de trei ori peste cap și mă voi transforma într-o musculiță bețivă, suficient de mică pentru a străbate cotiturile galeriilor din piatră.