Archive for December, 2008

Trupul

December 8, 2008

“Dacă vă amintiţi fiecare cuvânt din această carte, memoria dumneavoastră a înregistrat cam două milioane de elemente de informaţii; ordinea din creierul dumneavoastră a crescut cu circa două milioane de unităţi. Totuşi, în timp ce aţi citit cartea, aţi transformat cel puţin o mie de calorii de energie ordonată, prin hrană, în energie dezordonată, sub formă de căldură pe care aţi cedat-o aerului din jur prin conversaţie şi transpiraţie. Aceasta va mări dezordinea universului cu circa douăzeci de milioane de milioane de milioane mai mult decât creşterea ordinii din creierul dumneavoastră – şi aceasta dacă vă amintiţi totul din această carte.”

(Stephen Hawking, “Scurtă istorie a timpului” )

***

Se pare că viaţa fizică stabileşte “un colţ de ordine” în Univers. Totuşi, această ordine locală aduce global mai multă dezordine decât dacă nu ar fi existat.

Viaţa grăbeşte “sfârşitul lumii”, disoluţia. Bănuiesc că unii consideră viaţa ca pe un artificiu ingenios -poate suprem- al forţelor infernale.

Aceasta s-ar putea spune dacă ar exista doar forma ei fizică, trupul.

***

Trupul e participarea universului la dialogul nostru cu el. E un răspuns şi în egală măsură un non-răspuns pe care ni-l oferă.

Trupul e “al meu” pentru că e o expresie care mi se adresează doar mie; şi aparţine doar universului, pentru că e doar o expresie a lui, un act al lui.

“Voinţa proprie” a trupului – tradusă prin “nevoi” este partea de non-răspuns pe care ni-l dă universul – deci partea noastră de singurătate în lume. În egală măsură există un non-răspuns pe care îl dăm universului în dialogul nostru. Este felul în care înstrăinăm universul de noi.

(În teoria economică există “nevoi” şi “resurse”; acestea sunt acceptate de drept în societatea umană. Nevoile, care sunt formă de bază a alienării universale.)

***

Viaţa contribuie la creşterea dezordinii din univers, chiar la accelerarea ei.
Păstrăm ordinea din noi inducand dezordine în univers. Aceasta e viaţa pentru sine, autoconservantă. Ori viaţa care se vede doar în lumea fizică.

Dar dacă am renunţa la autoconservare? Dacă ne-am dedica unui ideal, unui scop ultim care să ne anuleze sistemul, aşa-zisa “ordine” din noi, ego-ul?
Am putea induce astfel Ordine în univers? Cum timpul nostru curge în direcţia creşterii dezordinii, am putea astfel să îl întoarcem?

Această întoarcere înapoi a timpului- sinonimă cu jertfa de sine- e posibilă, dar de nevăzut în lumea în care se mişcă înainte.

Advertisements