Archive for December, 2019

Griva

December 31, 2019

Era cioară de cărbune;
dar a ars cu pasiune
și-acum este cenușie.
Ce să vezi? E încă vie.

(Rămăsese încă nepublicată. Iat-o, în ultima zi din an.)

🙂

Cu Plugușorul

December 31, 2019

Aho, aho, copii și frați,
stați puțin și nu uitați
că nu sunteți frunze-n vânt,
ci brăzdați pe-acest pământ
urme-adânci sub cer, sub soare.
Să vă fie roditoare!

Vipt și spor
pe ogor,
flori de leac pe bolovani,
la anul și la mulți ani!

Vertical și orizontal

December 30, 2019

Oamenii care au trăit acum sute și mii de ani în vecinătatea unui munte -de obicei fără să urce vreodată pe vârful său- simțeau că muntele este cineva.
Tot cineva era și râul, pământul roditor sau marea. Însă verticalitatea muntelui îl făcea cumva antropomorfic. Tot vertical este și un arbore, putând fi asemuit unui om (”omule, pomule”).

Pe lângă dimensiunea verticală, însă, muntele impresionează și prin cea orizontală; ocupă mult spațiu în jurul său, asemenea unei persoane dominatoare. Și rămâne, atât cât oamenii pot simți -nu teoretiza- veșnicia. Măcinarea lui e sesizabilă, dar nu înseamnă prea mult pentru el. Râuri de piatră curg încet, scrâșnind și se revarsă spre poale. Coastele muntelui se pot răni, dar vastitatea lui rămâne aceeași.

Furaj spiritual

December 29, 2019

Este în fond indiferență crasă, dar nimeni n-o consumă ca atare; ci doar cu arome (identic naturale) de înțelepciune, bunătate și detașare. Poartă nume ca ”acceptare”, ”toleranță”, ”respect”.

E vorba de respectul pentru viața celuilalt; care în realitate nu este deloc respectul pentru viață, ci doar respectul pentru ”celălalt”.
Prin acceptarea ”celuilalt” trecem dincolo de limitele propriului eu (altfel se pare că nu putem să le depășim). Celălalt este un univers alternativ. Descoperim astfel că trăim într-un multi-vers foarte plural; legile universului nostru nu se pot aplica în altul.
Asta sună cumva a un soi de asceză, dar în viața cotidiană este de fapt o chestie destul de dulcică. Nu impui altuia regulile tale. Nici el nu ți le impune pe ale lui. Și nu vă simțiți izolați în universul propriu. Pentru că sunteți conectați, monșer.

Pare evident că nu concepțiile pot să îi conecteze pe oameni (ele fiind valabile doar în interiorul unui univers). Dar ce îi conectează totuși? Păi, să zicem, un ”vibe”. Un flux în care se pierd, renunțând la ego-ul ”limitativ” (dar parcă un pic mai larg decât împrejurimile lui).

Îmi aduc aminte cum, la o petrecere de nuntă, muzica era atât de tare încât nu mă puteam înțelege cu vecinul de masă decât urlând unul în urechea celuilalt. Ca nuntaș și mesean, aveai două opțiuni: să dansezi sau să te doară capul de unul singur. Cei mai mulți dansau; o formă de transcendență, desigur.

Bărbatul fatal

December 28, 2019

În camera de cămin ne întorseserăm din vacanța studențească doar eu și Horațiu. Ne-am fi plictisit împreună în liniște mult și bine, ca două butoaie de țuică veche, dacă n-ar fi venit în vizită Luigi, prieten aproximativ de-al lui Horațiu.
Spre deosebire de Horațiu și de mine, Luigi era un mare crai. Îl vedeam destul de rar, cam din lună în lună, însă era de fiecare dată în compania plăcută a altei domnișoare.
Acum însă Luigi susținea -nici mai mult nici mai puțin- că lui nu-i poate rezista nicio femeie. Iar eu și Horațiu îl priveam cu amuzament și îndoială pe autoproclamatul Don Juan.

-Mă Luigi, zise Horațiu. Tu zici că poți să ”cucerești” orice gen de femeie. Atunci cum se face că eu te văd mereu cu același gen de femeie, să nu zic care gen?
-Păi genul ăsta îmi place, zise calm Luigi.
-Cui nu-i place? întrebă Horațiu. Pe termen scurt și foarte scurt, așa…
-Horațiu, mă tem că ai rămas în stadiul adolescenței și vei trece direct la bătrânețe. Îți spun foarte clar că posed arta și tehnica de a cuceri orice fel de femeie și sunt gata să îmi dovedesc afirmația. Am cheia potrivită pentru orice ușă blindată.

-Ce spui tu, Luigi, -am intervenit eu- e valabil dacă ai fi singurul bărbat de pe Pământ. Artă și tehnică posedă oricine, într-o măsură mai mică sau mai mare. Oricine poate deschide o ușă blindată dacă are suficient timp la dispoziție ca să încerce și nu e deranjat de nimeni. Din păcate există competiția.
-Da! e o bună observație, replică strident Luigi. Competiția! Pot să-ți spun că alții au mașini mai bune ca a mea, dar eu sunt de departe un mai bun pilot. Le iau fața, înțelegi? Nu-i las să mă depășească. Te uiți la Formula 1?

-No hai, Luigi… mai lasă tu vorba, zise Horațiu. Te bagi la un pariu? Dacă ai așa talente, vreau să te văd cum îți mere cu Ada. Ai două luni de zile. Îs generos.
-Ada? Puah… E prea facil pentru mine. Două luni? Glumești, amice. Într-o săptămână o am pe tavă. Cam neinteresantă fata, ca să zic așa…
-Te bagi? repetă Horațiu întrebarea, privindu-l printre gene.
-Fie.
-Bate palma! rânji Horațiu.

Și Luigi își luă la revedere, privindu-ne cu o detașare fină, superioară. Nu l-a mai întrebat pe Horațiu care e miza pariului, poate pentru că toate pariurile lui Horațiu erau pe o ladă de bere.

L-am revăzut pe Luigi după vreo lună. Avea un ochi bandajat; de mai multă vreme, din câte am înțeles. Horațiu omisese să-i spună ce gen de bărbat e noul prieten al Adei.
După două luni, era clar că Luigi pierduse pariul. Se pare că prietenul Adei acționase preventiv, ”ca să zic așa”. Cât despre Horațiu, deși era zgârcit ca un ardelean adevărat, nu i-a mai cerut niciodată lada de bere.

Iarna

December 28, 2019

Pământul e
din ce în ce mai cald,
se zice;
dar
iarna aștrilor
e aceeași.

Râsu’-plânsu’…

December 27, 2019

În zi de Crăciun, muguri de magnolie.

 

muguri

 

”Dar când știu c-o să vă-nghețe
Iarna mizerabilă…”

Povestea

December 27, 2019

Eu am visat că-ți povesteam
visul pe care îl visam;
povestea lungă se-așternea
în calea mea, în calea ta.
Tu m-ai privit; erai departe,
în visul tău de astă noapte
și-n palma ta se-nroura
cuvântul meu, un fulg de nea.

***

December 24, 2019

În viață apăsăm fără să vrem multe butoane mascate și declanșăm mecanisme pe care nu le-am bănuit. Speranța mea e însă că dorința de a face bine, oricât ar fi de naivă, aduce întotdeauna bine pe termen lung.

Invers, viața mi-a dovedit că, ori de câte ori am lovit, am pedepsit, vrând să fiu împăratul neînduplecat al universului meu, am distrus mai mult decât doream și decât credeam că poate fi distrus. Poți face ordine într-o lume finită, dacă ignori infinitul. Merită?

Vine Crăciunul, prilej de bucurie pentru cei mai mulți oameni. Pentru cine o ia în serios, însă, nu e o zi ușoară. Iar pentru unii -fără să-și dorească asta- e chiar o zi grea. Să nu uităm de ei.

Vă doresc liniște și înțelepciune, pe cât îmi doresc și mie.
Să răspundem cu voie bună și sinceritate amabilităților care știți și dumneavoastră câte parale fac.

Să fie bine.

E vremea?

December 22, 2019

Vor răsuna colinde-n noapte
printre urechile-astupate
cu viespile din telefoane,
printre blazați fără blazoane.

Când Vestea iarăși e cântată
în legea ei netulburată
e doar un zgomot într-o lume;
nu vrem minuni, vrem ficțiune.