Archive for June, 2017

Soarele

June 25, 2017

Niciodată n-am visat că răsare Soarele.
Am fost mereu treaz
la fiecare răsărit văzut rareori;
ce uimire să văd
că Soarele se mișcă.
Neîncetat sunt uimit
de-aceste lucruri pe care
nici măcar nu le pot visa.

Acum

June 24, 2017

Într-un fir de lumină
joacă firele de praf
din mintea mea.

Asta e;
acum, chiar dacă-i praf, nu-i prea târziu
să-mi caut lumea
într-un fir de lumină.

Agentul imobiliar

June 23, 2017

În agenția imobiliară de la parterul blocului încăpeau cu greu două persoane: agentul imobiliar și clientul, adică eu, despărțiți de jumătatea de metru a tăbliei unei măsuțe.

-M-ar interesa un apartament cu trei camere decomandate, am spus eu. Dacă se poate, mi-ar plăcea să fie și cu vedere largă de pe balcon, o panoramă interesantă, ceva…
-E foarte ciudat ce-mi spuneți. Nimeni nu mi-a venit cu cererea asta… Să vedem ce avem. Dar de ce vă trebuie panoramă? Vreți să vedeți tot rahatul din orașul ăsta? Ghetourile, sărăcia, ori vilele mârlănești, de prost gust? Vă place poezia mizeriei? Eu v-aș recomanda să vedeți cât mai puțin pe fereastră. Puțin și frumos. O creangă de tei, o viță de vie, un loc de joacă pentru copii, o grădinuță îngrijită de pensionarii blocului…
-Aș vrea să văd o coastă de deal sau munte.
-Hm. Credeți că mizeria e doar aici pe străzi? Vreți să vedeți un teren degradat, o pădure tăiată, o ruină de fabrică, o groapă de gunoi? Și pe urmă…dealuri, munți? O să vi se pară până la urmă un simplu contur desenat pe fereastră. Nici măcar nu poți să-l schimbi. Nu vă înțeleg, dar fie. Am găsit acum ceva, dar… nu vă recomand cartierul. N-aveți ce căuta acolo după opt seara.
-În fine… O să vă mai caut, poate între timp… Și încă o chestie, poate mai ciudată ca prima: aș vrea … să am vecini de treabă. Să îi salut cu plăcere dimineața. Să mă salute și ei pe mine. Să avem încredere unii în alții, atât.
-Domnul meu… de ce nu vă luați atunci o casă? Chiar e de vânzare una cu gard de piatră, foarte înalt. Vecinii nu-s de treabă, eu știu, că locuiesc în zonă, dar măcar nu-i vedeți. V-aș mai întreba ceva: nu vă place unde locuiți?
-Ba da, să zicem că e O.K.
-Și atunci? Doar pentru o cameră în plus? Am mulți clienți care nu știu cum să scape de o cameră. Unii și-au zidit-o. Nu vi se pare că avem locuințe prea mari pentru cât putem înțelege?

Ne-am dat mâna și ne-am despărțit. La plecare m-am lovit cu capul de tavan. Mi-a lăsat cartea lui de vizită; poate o să-l mai caut. Dacă doriți, vă pot transmite numărul lui de telefon și e-mailul.

Pe roți

June 22, 2017

Bicicleta și motocicleta sunt la origine un cal. Autoturismul este la origine o căruță.
De aici diferența esențială între cele două categorii de vehicule.

Când fiu-meu a văzut prima oară un cal adevărat înhămat la o căruță, a fost tare nelămurit de ce roțile sunt la căruță și nu la cal (avea acasă un cal de jucărie, cu roți la picioare, ca niște role).

 

Remojadas figurina

(în imagine, o figurină aparținând culturii precolumbiene Remojadas, din Veracruz, Mexic; sursa imaginii: Wikimedia, user Madman2001).

Lumina și căldura

June 21, 2017

Când am aflat despre vara astronomică, eram uimit de faptul că în acest anotimp -cel mai călduros dintre toate- durata zilei scade, cu fiecare apus de soare. În luna lui Cuptor nopțile devin din ce în ce mai mari!
La fel și în timpul unei zile, cel mai cald nu e la ora 12, când soarele e cel mai sus pe cer, ci după aceea, pe la două-trei, când umbrele lucrurilor încep deja să se lungească. Lumina și căldura nu vin chiar împreună, ci mai degrabă pe rând. Și pleacă tot pe rând. Bucurați-vă de amândouă. Așa e și în viață.

Eu și melcul

June 21, 2017

Acum câteva zile am fost cu melcul la psiholog. În ultimul timp părea foarte trist; tăcea și se închidea mereu în cochilia lui. Când îi cântam ”melc, melc, codobelc”, mi se părea că-l scot afară cu forța; ieșea din găoace cu o expresie de lehamite cumplită.
Îi mai citeam poezii. Le prefera pe cele triste. Țin minte că a fost foarte impresionat de aceste versuri din balada ”Miorița”:
”De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?”

A lăcrimat atunci; cu lacrimi de melc. Probabil că n-aveți de unde ști ce sunt acelea.

Nu știu dacă ședința de psihoterapie a dat rezultate. Cert e că s-a întors de acolo foarte târziu și cu unele idei bizare.
De exemplu, era convins că trebuie să renunțe la cochilie și să-și trăiască ”liber” viața. Apoi mi-a mărturisit că este hermafrodit, ca toți melcii de livadă, și că de mulți ani și-a reprimat feminitatea. În parte asta fiind și vina mea, pentru că l-am considerat mereu băiat.

-Mă Nilă, i-am zis. Hai să-ți zic eu cum stă treaba. Tu știi câți ani ai? Ai îmbătrânit, vere, asta e problema. La vârsta ta nici nu ajung de obicei melcii din sălbăticie. De ce nu ieși la pensie? Și de ce să renunți la cochilie? nu știi că asta te face melc? Fără ea ai fi ca limacșii ăia scârboși. Hai mai bine să mâncăm o salată împreună și pe urmă îți caut un bilet de vacanță într-o seră cu arbori exotici. Poți să iei și o melcuță cu tine; sau melc, dacă preferi.

A fost ultima discuție pe care am avut-o cu el. Bineînțeles că s-a supărat pe mine și a plecat. M-am luat după dâra de mucus, să îl găsesc; e unul din foarte puținii mei prieteni adevărați. Dar, din păcate, ploaia de azi noapte i-a șters urmele.

Poem simplu în cărbune

June 20, 2017

Peste mormântul pădurii străvechi
au trecut veacurile
ca firele de nisip duse de vânt,
de când Adam cel alungat din Rai
în vremi n-ajunsese încă.

Dar coboară în hăuri oameni-sobol,
sfărâmă și smulg;
pe chipul lor negru
nepământeană e
lucirea ochilor.

Vagoane de fier poartă de-acum
trupul sfârtecat către ruguri.

Așa știa și codrul de demult:
că nu va scăpa nemistuit de foc,
oricât i-ar fi dat să zacă.
Așa e legea: trupul
n-are tihnă pe pământ
și nici în cer n-ajung
nici fumul nici cenușa.

Femeile

June 18, 2017

(câteva rime duminicale)

Deunăzi, într-o cafenea
(eufemism, să zic așa),
stăteau de vorbă trei amici,
din alte vremi descinși aici.
I-am salutat, cum se cuvine
și… i-am tradus apoi în rime.

-Sunt dezolat, zise Georgel
(cel prin gazete poețel
și-n altă lume de hârtie
funcționar la primărie).
Pe când eram tânăr naiv,
m-a părăsit fără motiv
iubita mea, Mona, o zână
ce-a fost a mea o săptămână.
Apoi Simona, tot așa
fără motiv s-a dus și ea.
Acum un an, chiar și Ramona
a dispărut exact ca Mona.
Și până ieri Anca a fost,
vremelnic, vieții mele rost;
n-aveam de unde-a bănui
că tot o Monă ea va fi.
Nu-mi pare rău, n-am niciun stres,
dar viața-i fără înțeles.
Asta v-o spun și eu, Georgel:
toate femeile-s la fel!

-Așa e, zise Nelu State
(în vremuri bune prof de mate
și-acum, că-i iute de picior,
împarte credit la popor).
Dar știi, prieten literat,
că totul trebui’ demonstrat.
Iar chestiunea se rezolvă
cu-o transformare izomorfă
de la Mărie la Mărie
și două una sunt, se știe!

Dar nea Costică, suflet rar,
de zece ani pensionar
(demult lucrat-a nu știu ce
pe undeva la C.F.R.),
tuși și spuse: -Măi fârtați,
v-o zic, vedea-v-aș însurați!
Dacă femeile-s totuna,
să știți și voi cum e cu una!

Podul

June 17, 2017

Să mă duc oare până la pod,
să nu mă duc?
Năuc, mahmur și cam nerod
și singur cuc,
n-am cui a spune
cu mirare:
-Mereu o stea răsare
sau apune,
acolo-n margine de lume.

 

pod

Clubbing

June 17, 2017

“Oriîncotro ți-arunci privirile, poți vedea destule femei cu părul buclat și machiate care, dacă s-ar fi căsătorit, la vârsta pe care o au fiecare din ele ar putea fi mamă a trei copii. Acestea tocesc până la dezgust podeaua cu picioarele și se învârtesc în tot felul de piruete, făcând nenumărate figuri coregrafice cerute de piesele pe care le interpretează.”

(Ammianus Marcellinus, ”Istorie romană”, trad. David Popescu)