Archive for May, 2015

Mai presus

May 31, 2015

În apropierea muntelui orice muzică a oamenilor pare un sunet șters și palid, o schemă fără miez.

Advertisements

Timpuri noi

May 29, 2015

O pisică neagră zace proaspăt strivită pe asfalt.
Ghinionul și piaza rea nu-și au locul și rostul în universul mecanic.

Examen

May 28, 2015

Nu mi-au plăcut niciodată examenele; nici măcar când eu eram examinatorul. Din păcate, se mai întâmplă din când în când să trecem prin așa ceva și să fim cei examinați, chiar la vârste mai înaintate.

Tocmai am trecut cu bine printr-un examen. Înaintea lui, mă gândeam ce o să fac după. Spuneam: o să mă uit la televizor cu Bujorel (fiul meu) la ”Shaun the Sheep”. O oră întreagă! Avem voie. Apoi, când Bujorel doarme, o să mă uit singur la ”Oscar’s Oasis”, încă o oră.

Aceste lucruri nu s-au întâmplat. Mă simt obosit. Nu din cauza vreunui efort, ci obosit de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. De parcă timpul ar fi fost vid, un gol în care îți țiuie urechile.

Autobuzul

May 26, 2015

Autobuzul merge prin deșert; înghesuială. Stau în picioare,
tu -pe un scaun.
Ce viață mi-am agățat de bara soioasă (inox irespirabil),
ce viață -chiar eu. M-am întors spre tine, dar erai
cu două locuri mai în spate.
Vorbele mi s-au frânt atunci, gutural,
ca un geamăt de maimuță.

Am tăcut până la prima stație, în oază.
Eu singur am coborât și poate
cobori și tu în oaza ca o insulă pustie.
Te-aștept mereu;
bătrână e vremea și totuși de-atunci
n-a trecut nici măcar o secundă.

La mare

May 24, 2015

Merg la mare ca proștii.
Până acum
am trăit poate degeaba
și tot ce am gândit săptămâna trecută
un om deștept gândește într-un minut.

La mare e loc pentru toți proștii.
Măcar pe-o palmă de nisip să stau într-un picior
și poate devin un crab sau o umbră
la marginea lumii, unde gândul
își are rostul prea puțin.

De prea demult, ca din hău aduceri aminte;
căci toată viața am căutat
acest val netezind tăcerea.

Marți e vacanță

May 22, 2015

Marți e vacanță,
nu mai găsesc pe nimeni
în oraș.
Au crescut buruieni pe asfalt,
mașinile se sfărâmă încet
sub rugina uscată de vânt.

N-a mai rămas nimeni, poate doar colegul acela tăcut,
din celălalt capăt al orașului. O să-i dau un telefon
și-o să-l întreb cum îl cheamă.
Apoi poate mergem la pădure, culegem
o șapcă de fragi, ne facem arcuri și tragem
departe în crengi.
Marți e vacanță
și nimeni nu mi-a spus.
Am rămas uimit și singur
în fața blocului; măcar de-aș fi avut
o sticlă cu apă, că e cald
și bate, uscat, vântul.

Muzică de amiază

May 19, 2015

Pentru că azi nu mai am curajul și speranța de a mă plimba aiurea pe străzi într-o zi de marți, într-o oră liberă.

Ascult Jordi Savall, Folías de España.

Clipa și ficțiunea

May 18, 2015

Înăuntrul unei clipe nu se schimbă nimic; probabil că aceasta e o definiție a clipei. La fel de banal ca faptul că nicio clipă nu rămâne; nici măcar în amintire. În memorie nu rămâne clipa, ci dispariția clipei.

Dacă ar fi o propoziție, clipa ar fi contradictorie; se autodistruge. Poate că întreg efortul creator al omului e îndreptat spre producerea unei ficțiuni necontradictorii, a clipei care să rămână.

Copac de oraș

May 16, 2015

Mi-am ridicat, în trecere, privirile spre el. Rămuros și bogat ca într-o ilustrație pentru copii, întins herculean în toate părțile și spre cer, purtând în crengi toată greutatea străzii și a privirilor omenești. L-au plantat între betoane și l-au lăsat să umbrească. Îl știu de când eram mic; pe-atunci nu era atât de falnic, nici împrejurimea atât de grea. Într-un sfârșit, drujbele vesele îl vor doborî; așa cum boul care a tras toată viața în jug ajunge cândva la abator.

Cocoșul

May 15, 2015

Din spirala infinită sare un cocoș
și cântă.
Sub ghearele lui se face pământul
pe care merg.

M-am dus spre el și parcă
a fost doar o părere;
de-atunci am rămas privind năuc ori zadarnic
adâncul spiralei.