Archive for June, 2019

Salvat

June 30, 2019

Ieri, pe valea abruptă a unui mic pârâu de munte, am ajuns într-unul din acele puncte în care nu poți să te mai miști nici înainte, nici înapoi. Toate prizele erau fie mișcătoare, fie alunecoase. Dacă aș fi fost singur, singura scăpare era să încerc să cad cât mai convenabil în bulboana de dedesubt.
Dar nu eram singur: mi-am strigat nevasta, care, ceva mai devreme, reușise să treacă pasajul. O mână de ajutor -din partea cuiva mai ușor ca mine cu 50 de kilograme- a fost suficientă să mă propulseze în sus. Am scăpat.

E uimitor să te simți salvat de cineva. Chiar și când acel cineva îți stă alături ”la bine și la greu” de multă vreme. Simți recunoștință, dar nu aceea pe care credeai că o vei avea, ci recunoștința unui copil.

”Cred că sunt cel mai gras tip care a urcat pe aici vreodată”, declarasem, cu voce tare, ceva mai devreme. Probabil că e adevărat. Cu toții suntem unici.

Advertisements

Cauzalitate inversă

June 29, 2019

Apa trece
dacă-i rece;
dacă-i caldă,
stă în baltă.

Loc comun

June 27, 2019

La restaurantul gării
se-mpletea fumul țigării
ce urca în boltă, sus,
tot ce e și n-a fost spus.
Călători eram pe-aici
la o bere și doi mici;
omul, de-i năuc sau treaz,
tot își caută răgaz,
un ostrov ivit în râu,
apelor să pună frâu.
Dar demult caută altul;
s-a închis restaurantul.

Domnia și prostia

June 27, 2019

Un gentilom face totul în acord cu regulile unei conduite. Cei mai mulți oameni ar simți asta ca pe o îngrădire. Pe gentilom, însă, regulile nu îl îngrădesc. El poate face în acord cu regulile chiar orice.
Mai demult, el putea mânca friptura cu furculița. Cei mai mulți oameni de atunci nu se descurcau cu acest instrument, banal în zilele noastre. Furculița îi îngrădea, le restrângea libertatea (de a apuca halca de carne cu mâna). Costumele și pantofii gentilomului i-ar fi stânjenit teribil pe cei mai mulți.

Când omul comun se poartă ca un gentilom, există o limită dincolo de care urmarea regulilor de conduită -purtarea ireproșabilă- devine un handicap social, o îngrădire de care alții profită. Nu mai e gentilom, e doar un pămpălău. Nu știe să poarte hainele nobleței; pantofii îl strâng și se împiedică în ei.
Cu toții putem fi gentilomi până la un punct, dincolo de care imensa majoritate a oamenilor nu mai pot răzbi în lume cu eleganță aristocratică. Și atunci mai bine renunțăm la ea, redevenim țărani -nu-i nicio rușine în asta-, măcar până trecem hopul și ne putem iar ”domni” în bune condiții.

Careul de ore

June 25, 2019

Dulce eroare…
e edulcorare
de ulcer, oare?

Măgarul, iar,
răgi amarul:

elegii gnomice
enigmei logice.

Când o limbă moare…

June 24, 2019

 

”Când o limbă moare,
Lucrurile cerești,
Stelele, Soarele și Luna,
Lucrurile pământești,
Cugetarea și simțirea
Nu se mai răsfrâng
În acea oglindă.

Când o limbă moare,
Tot ce e pe lume,
Mări și râuri,
Verdeață și jivine
Nu mai sunt cugetate, nici grăite
În lămuriri și sunete
Care nu mai sunt.

Atunci
O ușă,
O fereastră se închide
Pentru toate popoarele lumii.
O anume întrezărire
A lucrurilor cerești și pământești,
A tot ceea ce e ființă și viață pe pământ.

Când o limbă moare,
Cuvintele ei de dragoste,
Glasuri de jale și de mângâiere,
Cântece vechi, poate,
Povești, cuvântări, rugăciuni,
Nimeni nu le va mai putea rosti
Așa cum au fost.

Când o limbă moare,
Multe altele au murit deja
și multe pot să moară.
Oglinzi pentru totdeauna sparte,
Umbre de glasuri
Amuțite pentru totdeauna:
Omenirea e mai săracă.”

(Spusă în náhuatl, limba vechilor azteci. Text tradus în română după versiunile în engleză și spaniolă.)

Lumea cea singură

June 24, 2019

Uneori aștepți ca lumea să te priceapă,
aplecându-și spre tine sorii și stihiile;
dar ea se joacă mai departe singură,
ca un copil părăsit.

Noi horim…

June 23, 2019

”Zi, Petreuș, de băut,
zi, Petreuș, de băut,
vine vreme să mă duc,
drumu-n codru să-l apuc…”

 

Celălalt

June 23, 2019

Când îți lași pe foaie cuvintele scrise, le lași ca și când le-ar fi putut scrie și altcineva. Când le citești, le citești de parcă le-ar putea citi și altcineva. Nu sunt valabile doar pentru tine.
De ce facem atâtea lucruri care nu sunt valabile doar pentru noi, nu știu. Poate pentru că, dacă ar fi valabile doar pentru noi, ar muri odată cu noi. Poate că vrem să supraviețuim prin celălalt, fie el și fictiv. Poate că am muri în prima clipă în care el nu ar mai exista pentru noi; poate că e viața de care ne agățăm.

Solstițiu de vară

June 21, 2019

-Doru-i vis țesălat…
De săriți oul vast,
sedați visătorul!

(Dar țestosul văii
destul visa rățoi,
astre, vid, o suliță-
-să o ție stavridul.)