Archive for October, 2009

Copacul şi uitarea

October 29, 2009

Uitarea – ca o tăiere a unei ramuri. Din ciot cresc mereu ramuri noi, plurale. Copacul timpului e viu.

Şi ramurile tăiate rămân în noi; pentru că erau în noi dintru început. Erau în noi şi când erau vii.

***

Păşesc spre toamnă cu o legătură de vreascuri în spate. Dacă viaţa are şi partea ei de banal, cum se spune, nu vor mai fi bune decât pentru un foc de jertfă.

Advertisements

Archaeopteryx

October 13, 2009

 [poveste aeriană]

Un sentiment al gravitaţiei existenţiale ( de obicei greu perceptibilă, pentru că fluidul în care te afunzi e din ce în ce mai dens şi dă iluzia unui suport) .

Orice disperare e o nevoie de aripi. Uneori aştept să-mi crească de undeva din spate, ca aripile unui fluture.

Dacă nu va apărea nimic în plus, poate că aripa se va naşte dintr-o gheară de dinozaur – cea cu care mă agăţ, împung şi sfâşii.

Precum strămoşul păsărilor, poate că mai întâi mă voi căţăra şi voi plana printre arbori dispăruţi. Pe jumătate reptilă, pe jumătate animal încă necunoscut devenirii.

Un monstru stângaci al trecutului nebănuit şi divin.