Archive for August, 2019

Conjecturi

August 30, 2019

Dacă nu știi ce e adevărat, nu poți ști nici ce ar putea fi adevărat.

În lumea noastră realul este o restrângere a posibilului. Puțini înțeleg că este exact invers.

 

bambus

Imaginația

August 29, 2019

Universul e atât de mare-
-și atunci când îmi imaginez o planetă stranie
s-ar putea ca ea, undeva, să existe;
asta dacă nu cumva
ne putem imagina doar lucruri imposibile.

Din calendarul zilei

August 29, 2019

Era dimineață, în ziua de Tăierea capului lui Ioan Botezătorul, când ieșeam din Humulești, și fetele și flăcăii, gătiți frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate părțile, cu bucuria zugrăvită pe fețe! Numai eu cu Zaharia, ghemuiți în căruța lui moș Luca, ne duceam surgun, dracului pomană, că mai bine n-oi putea zice.

— Rogu-te, mână mai tare, moș Luca, zic eu, să nu se mai uite satul ca la urs la noi!

Luca Moșneagu, însă, mâna cum știa el, căci smârțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi, și ogârjiți ca niște mâți de cei leșinați, nu zmei, cum zicea mama, care nu știa cum să mă urnească mai degrabă din casă.

— Fire-ar afurisit să fie cine a mai desființat și catihețiile cele, tocmai acum în vremea noastră! zise Zaharia lui Gâtlan, plin de năduh, după ce-am ieșit la drum, afară. Când să-ți petreci și tu tinerețea, apucă-te de cărturărie; parcă are omul zece vieți! Tot umblând noi din școală în școală, mai mult, ia, așa „de frunza frăsinelului“, mâine, poimâine avem să ne trezim niște babalâci gubavi și oftigoși numai buni de făcut popi, ieșiți din Socola.

(Ion Creangă, ”Amintiri din copilărie”)

Amintirea, fluture de amurg

August 29, 2019

Pământul alergat prinde viață.

Amintirea urcă prin copitele cailor și, de deasupra călăreților, își ia zborul spre aurul roșu al înserării.

 

Calaretii

În lumea digitală

August 28, 2019

 

Digitalis grandiflora. În română, degetar, degetariță, țâța-oii.

”digitálă f., pl. e (lat. digitalis, ca degetu). Bot. Degetar, țîța oiĭ, o plantă erbacee scrofularĭacee veninoasă ale căreĭ florĭ seamănă a deget de mănușă (digitális ambigua saŭ grandiflóra). Face florĭ marĭ galbene. O varietate a eĭ, foarte veninoasă, e digitális purpúrea, cu florĭ purpuriĭ și rareorĭ albe, cultivată ca plantă de ornament. Din frunzele eĭ se scoate digitalina.” (A. Scriban, ”Dicționaru limbii românești”, 1939, cf. dexonline.ro)

 

O floare veninoasă, ca atâtea altele. Dar nu otrăvește privirea.

Legea schimbării

August 27, 2019

Marea e schimbătoare,
dar nu e doar schimbare
(așa este și viața);
își are și Constanța…

(duios crea…)

August 27, 2019

Doar eu, Ics,
ador: cesiu,
cidru, oase,
suc de aior*,
cursa de oi,
sora cu ied,
Rusia Deco!

(E ursoi dac;
aer ciudos,
euro-sadic…)

 

—————–
*aior = specia Euphorbia esula (laptele-cucului) sau Allium ursinum (leurdă); nu se știe exact.

 

 

(imaginea:  Wikimedia Commons, user Maproom)

Cândva în august

August 25, 2019

Vacanță, vacanță,
din cuburi de gheață
te-am sorbit cu paiul
și din evantaiul
lungilor pahare
albastre, amare…

Dar, de-acum, e gata:
vine iar armata,
vin și eu acasă,
ca lămâia stoarsă.

 

blue

Căprioara

August 25, 2019

Prietenul meu Alin cunoaște -din surse pe care, firește, nu le divulgă- multe ciudățenii care se întâmplă zi de zi nu departe de ochii noștri. Pe la începutul acestei veri a insistat să vin cu el într-o sâmbătă dimineața în pădurea din vecinătatea orașului C. O oră, două, pe urmă ne întoarcem.
-De ce? l-am întrebat.
-Să vedem căprioarele.
Nu era mare lucru. Căprioare pot să văd, destule, și la marginea orașului nostru. Altceva era la mijloc.

-Sunt căprioare robotice, zise Alin. Așa cum sunt câini robot, androizi și alte tâmpenii. Dar ăștia sunt roboți sălbatici, dacă le poți spune așa. Se descurcă singuri și îi deosebești foarte greu de căprioarele adevărate, cu care se mai amestecă. Mănâncă și procesează cumva iarbă, muguri și scoarță de copac. Dar merg de fapt cu baterii solare. E un experiment secret, unic în lume. A început acum doi ani. A durat ceva până am aflat. Se pare însă că sunt ceva probleme.
-Cu ce?
-Închipuie-ți… Cu braconierii. Un fel de braconieri. Au vânat până acum trei căprioare. Nu se știe de ce. Probabil le vând unora ca trofee. Prețul trebuie să fie foarte mare.

Ideea populării pădurilor cu animale-robot m-a amuzat un pic.
-De ce nu au făcut și lupi-robot, sau urși? l-am întrebat.
-Era prea periculos. Sunt animale de pradă, ar fi învățat ușor să vâneze oameni, cine știe…

Așa am ajuns, într-o dimineață de iunie, să stau în pădure pitit -împreună cu Alin- sub o prelată de camuflaj, făcută din nu știu ce material care nu se găsește pe piață. Alin susținea că în acest mod căprioarele-robot nu ne vor simți.
Am așteptat sub prelată vreo două ore. Nici pomeneală de căprioare.
A apărut în schimb departe, pe vârful unui deal împădurit, un ins discret, cu un soi de armă în mână și o cască ponosită pe cap, ca a unui motociclist de la țară. Braconierul, șopti Alin.

L-am urmărit apoi cu binoclul, vreo jumătate de oră. Se instalase în niște rugi de mur, așteptând.

Și deodată se auzi un răcnet. Braconierul fusese atacat din spate… de o căprioară. O vedeam, neverosimil, mușcându-l de picioare și brațe, rupând din piele și carne. Omul se salvă în cele din urmă, lovind-o cu patul puștii și apoi cățărându-se într-un copac. Căprioara evaluă, preț de o secundă, situația și apoi se făcu nevăzută.
L-am mai văzut o vreme pe braconierul nenorocos comunicând ceva prin casca din care se vedea ridicată o antenă. În cele din urmă a coborât din copac și a dispărut și el în pădure.

Când am ridicat prelata, ne-am pomenit și noi priviți din apropiere de o căprioară. N-am să știu niciodată dacă era una adevărată sau din cele ”robotice”. S-a uitat la noi câteva secunde la noi, cu ochii ei blânzi, și s-a îndepărtat apoi fără grabă, la pas.

-Deci asta e, zise Alin. Căprioarele și-au învățat lecția. Mă mir că n-au făcut-o mai devreme. Probabil experimentul va fi oprit.
-Și îți pare rău? l-am întrebat.
A ridicat din umeri.
-Să ne grăbim acum, a zis. Trebuie să plecăm înainte de amiază.
Nu l-am mai întrebat de ce.

Sufletul

August 24, 2019

Ce este sufletul?
Este acela care
uneori e vesel, ca marea,
alteori e trist,
ca marea.

 

 

sufletul