Archive for January, 2014

Pereții de piele

January 28, 2014

-E chiar amuzant să mori, spuse mortul
tolănit pe canapeaua roșie.
Mie îmi convine;
aș fi vrut doar să fac un duș înainte,
am rămas nepieptănat și fără un nasture la pardesiu. Asta e.
Toate la timpul lor, se spune;
dacă nu împuști cerbul la vreme, coarnele
îi cad și se strică în noroi.

Și mortul își mai turnă o ceașcă
din ceainicul cărămiziu.

-Să nu te-aștepți la altceva,
totul e familiar, firesc.
Poți să-ți desfaci cravata, aici
nu ne formalizăm.
O să-ți placă. Acum te las, vorbim după;
dacă nu-ți găsești de lucru, avem aici
un post liber.

Priveam îndelung pereții de piele cinabru,
perfecte tablouri.
Și mortul zâmbi trist, confortabil,
lăsându-și brațul
pe brațul canapelei roșii.

Advertisements

Călătoria

January 21, 2014

De ce.
(a-ntrebat profesorul)
Nu te sfătuiesc.
Toți oamenii care au călătorit în trecut au fost uciși, privește.
Urna cu oasele stră-strănepotului meu, am găsit-o ieri. Mort
în veacul al XVI-lea.
Peste tot sunt urme
ciopârțite ale celor care nu s-au născut.

Ce vrei să afli nu ne mai interesează. Orice ar fi.
Abia dacă vom reuși să fugim, cei vechi
întind ghearele din umbra
paginii întoarse. Varsă-ți vinul din pahar,
are cel puțin zece ani.

Așa vorbi
profesorul. Eram neatent.
Mult îmi doream s-ajung acolo,
ca și când cerul încă nenăscut ar fi liber.