Archive for August, 2022

(visul unei veri)

August 31, 2022

Când leul se va
trezi din vis în cușcă,
vara va trece.

Întâlnirea

August 30, 2022

Remus Pop își sorbea încet cafeaua, privind pe fereastra aburită. În oraș seara de toamnă se strecura încet pe sub nori, ca o pâclă grea. Bărbatul își mai privi o dată ceasul de mână; petrecuse deja o oră în cafenea. Poate că nu mai avea rost să aștepte o necunoscută bizară, cu care schimbase câteva impresii pe net… Așa că Remus Pop se ridică și ieși pe ușa aflată doar la un metru distanță de locul în care se așezase.

Afară se înnoptase deja; și începuse ploaia. Însă pe trotuar îl aștepta chiar fata cu care ar fi trebuit să se întâlnească în cafenea. Știa sigur că ea este; deși -ciudat lucru- nu văzuse niciodată o fotografie a ei și nici acum nu îi vedea bine chipul.

-Ramona?

Fata zâmbi; și, pentru o clipă, Remus Pop îi văzu ochii negri și migdalați pe sub breton.

-Uite -continuă el, uimit de propriile vorbe- …îmi pare rău că nu ți-am adus nimic. Am venit cu mâna goală.

-Și ce-ai fi vrut să-mi aduci?

-Nu știu… Un buchet de flori, o carte, ceva… Mă aștepți de multă vreme?

-De vreo oră. Dar e bine. Și tu m-ai așteptat…

-Știi, nu am umbrelă. Vrei să mergem undeva?

-Nu prea mai am timp, Remus. Poate altădată. Dacă vrei, ne plimbăm până la capătul străzii.

-Așa, prin ploaie?

Fata zâmbi din nou și începu să meargă de-a lungul aleii întunecoase, pe marginea dinspre stradă a trotuarului. Remus Pop o urmă.

-Îmi plac poeziile tale, declară el.

-Nu e nevoie să vorbești.

-Știu… oftă Remus Pop. Îmi pare rău că… nu-ți pot oferi prea multe în seara asta.

-E bine și așa. De obicei nu primesc prea mult de la nimeni.

-Să ne plimbăm atunci.

Ploaia se întețea. Pe trotuar începuseră să curgă pârâiașe mici. Cei doi pășeau unul lângă celălalt, în același ritm, însă Remus Pop observă că distanța dintre el și Ramona era cam mare, de aproape doi metri; dar nu reușea nicidecum să se apropie de ea.

-Știi, zise el, în mod normal… nu mi-aș fi dat așa întâlnire… cu o necunoscută. Și mi se pare totul atât de ciudat: strada asta pe care o cunosc bine și care nu era așa; ploaia care are niște lumini albastre prin ea; felul stângaci în care merg, în care vorbesc… Nu știu de ce. Oare nu ne putem întâlni și altfel, altcândva?

-Am ajuns la capăt, Remus. Ți-am spus că nu am prea mult timp. Și ne putem întâlni doar așa.

Ochii, părul și zâmbetul trist al fetei se mistuiră în ploaie.

-Să mai scrii! strigă Remus Pop. Să mai scrii!

Și bărbatul, sărind din pat, deschise năuc ochii în dimineață.

Qiviut

August 29, 2022

Un bou moscat
a năpârlit;
un inuit
l-a urmărit
și i-a cules
puful ales
și preaplăcut-
-zis qiviut…

Alt bou moscat
-domesticit
și fericit-
stă blând, tăcut
la pieptănat;
și-apoi stăpâna
culege lâna,
scump qiviut…

(dar peștii?)

August 29, 2022

Râul timpului

curge mereu la vale;

dar peștii din el?

Interviu cu un lup de mare

August 28, 2022

Sfat părintesc

August 28, 2022

Când ești printre oameni,
imaginează-ți că lângă tine e un copil;
un copil de care ai grijă
măcar pentru o vreme.
Și atunci toate vor deveni mai limpezi,
mai cu miez,
chiar și în lumea otrăvită a oamenilor.

(căutare)

August 27, 2022

Porcul uneori
se caută pe sine,
cu râtul în jos.

(lectură)

August 27, 2022

De pe pagină
cuvintele se șterg când
le citești; știai?
Ai grijă să nu citești
ceva doar din greșeală.

(calea apei)

August 26, 2022

Sunt râuri care
se pierd pe drum în pustiu,
în pământ și cer.
Prin albii sterpe urcă
toți însetații lumii.

There are rivers that lose
their way in the desert,
they get lost in the earth and the skies.
Through the barren riverbeds
all the thirsty of the world go upstream.

Factualitate

August 26, 2022

Savantul măsoară și cântărește
un craniu vechi de mii de ani.
Apoi îl ia în mâini,
îl întoarce pe toate părțile
și îl privește îndelung și indiferent,
ca un Hamlet lipsit de compasiune.