Archive for August, 2015

La capătul râului

August 31, 2015

La capăt râul ajunge în farfuria ta,
ca o mâncare de pește.
Mănânci, nu există
un mai departe; apoi adormi.

Râului i-ai fost zi.

Privirea rămâne

August 30, 2015

la mal

Pe malul râului. Umbra e a mea.

Clepsidra

August 27, 2015

Nicio șoaptă nu se-abate
în adânc târziu de noapte.
Când alungi din vis părerea,
poate-auzi foșnind tăcerea.

E peștele-papagal
care roade din coral.
Nu-i e sete, nu-i e frig
și-i iese din fund nisip.

(Bolbometopon muricatum – Wikimedia)

Câmpia

August 26, 2015

Acolo-n apusul senin pe arbori cade
doar lumina cerului
și întunericul lui.
Poamele smulse, de nu le mănânci
se strică înainte de-a le privi a doua oară.
Și tot ce-i stingher vrea să intre repede
în pământ.

Grai viu

August 25, 2015

Cuvintele încadrează o întâmplare; o clasifică, uneori în cadrele unor categorii inventate pe loc, ca dintr-o revelație. Când povestești, însă, întâmplarea, nu o încadrezi, ci o redai din cadrele în care ai prins-o. Ți s-a întâmplat ție, iar prezența ta e la rândul ei o întâmplare în viața celor care te ascultă, cuprinzând în ea, în centrul ei, întâmplarea povestită. Transferul este firesc și exact; față de povestea din mintea ta, cea înțeleasă de ascultător este ca ramura față de trunchi. Și poate fi spusă mai departe.

Acesta este graiul viu al omului. Nu-l întâlniți în cărți. Nici în difuzoare, care oferă o copie analogică sau digitală a sunetului, o iluzie perfidă. Trebuie să ascultați oamenii în carne și oase, dacă vreți să auziți povești, cântece și descântece. Iar ele trebuie să treacă de la om la om, ca să-și păstreze viața. Altfel vă veți mulțumi cu încadrări și clasificări, care își au poezia lor; un fabulos înveliș fără miez.

Acvariul cu pâine

August 24, 2015

Peștii din acvariu făceau pâine. Era de vânzare; o vindea un crab stângaci în gesturi, cocoțat pe marginea acvariului. Într-un clește lua banii, cu celălalt dădea pâinea proaspătă, caldă. Imediat s-a format o coadă ca pe vremea lui Ceaușescu. M-am pus și eu pe așteptat la rând.
Înăuntru puteai să vezi întregul proces de producție, ca într-un acvariu. Un caras Black Moor tocmai scotea din cuptor pâinea, pe o lopată uriașă. Pe frunte îi apăruseră broboane mari de sudoare, dar se mișca dezinvolt, ca peștele-n apă. Trei gurami sidefii tăiau coca în bucăți și o modelau. Câțiva sanitari măturau discret prin colțuri.

Lucrul se mișca repede, așa că nu am stat mult la coadă. Am cumpărat zece pâini cu zece lei. I-am pus crabului o hârtie de 10 lei în clește, iar el a tăiat-o imediat în două, ca pe un bilet la spectacol. Apoi, cu celălalt clește, mi-a aruncat pâinile în plasă. M-am uitat un pic intrigat după bucățile bancnotei de 10 lei; la urma urmei, ce nevoie au peștii de bani? ori crabii?
Pâinea era într-adevăr bună; caldă și uscată. Pe drum am mâncat două sau trei din ele. E greu de crezut că dintr-un acvariu plin cu apă se poate scoate o pâine fără să se ude. Dar așa e când faci pâine pentru cei din afară: apa în care înoți nu intră deloc în ea.

Închisoarea

August 22, 2015

Închisoarea avea o mulțime de uși încuiate și una descuiată. Cea descuiată, însă, era singura care nu putea fi nimerită din întâmplare.

Nimeni nu a ieșit vreodată din închisoare. Deținuții au crezut că au numărat și au încercat toate ușile; însă le-au numărat doar pe cele care puteau fi nimerite din întâmplare.

Când dorm

August 21, 2015

Când dorm am plisc de pasăre
atâta știu

 

 

 

”Mă tati, da știi ceva? Tu miroși a cafea!”

Dinozaurul pitic

August 20, 2015

Mi-ar fi plăcut să mai existe un dinozaur; unul inofensiv, pitic și ierbivor. Când am ieșit în parc, nutream speranța de a-l întâlni acolo.

E o zi întunecoasă, dar cu nimic sumbru în ea. În parcul încă verde, umbrit și plouat ar fi loc pentru un dinozaur pitic și ierbivor. Ar avea ce să mănânce. Mi-am plimbat privirea printre copaci, dar nu l-am văzut; uneori lucrurile pe care le dorești nu se întâmplă, chiar dacă ți se par întru totul posibile.
Nu mi-am pierdut însă speranța; poate în altă zi îl voi întâlni. Dacă aș fi sigur că nu există, m-aș simți -nu știu de ce- foarte singur. Cel puțin azi.

La masă

August 19, 2015

Avem haine, mașini de spălat,
înălbitor, detergent, apă caldă, aspiratoare.
În anul 2015
ar trebui să mâncăm ca porcii.

(Poate că așa e, dar
să murdărești ca și când ai face curat, fiule.
Așa e-n viață.

Fă ordine în farfurie.
Grijă mare la pete și firmituri,
mai ales cele din barba de urangutan
și părul de pe piept.)

Mănânc și mă gândesc uneori
la toți cei care au dat cu pumnul în supă,
la mistrețul care se visează
clefăind scoici pe fundul mării.