Archive for September, 2018

Aproape vară

September 30, 2018

Aproape este vara, dar în cealaltă parte;
când fi-va dimineață, vara va fi în noapte.

 

aproape vara

Advertisements

Ziua recoltei

September 29, 2018

Sub norii grei,
dobânda anului:
roade-ncărcate
cu zi, cu noapte,
cu nou temei,
zâmbesc în ploaie
și, date banului,
ori amânate
se duc de-afară
în vreo cămară.

Ucigaș de căței

September 29, 2018

”După ce m-­au pălit cu vâslele în cap, m-au doborât la mal şi m-au ucis cât au poftit. Nu m-au prăvălit în apă: acolo m-ar fi mâncat gângănile şi peştii. Ci m-au lepădat la ostrovul meu, ca să mor ştiut de alţii şi să fiu îngropat creştineşte.”

Așa istorisea moș Procor o întâmplare cumplită, în povestirea ”Mirajul”, a lui Mihail Sadoveanu.
Deși a fost ucis de mai multe ori, moș Procor a rămas -în mod surprinzător- în viață. Așa am aflat eu un alt înțeles, vechi și uitat, al verbului ”a ucide”: ”a lovi, a da lovituri” (Al. Ciorănescu, ”Dicționarul Etimologic Român”). Un înțeles moștenit probabil din latină, unde occīdere are ca prim sens ”to strike down, knock down”.
”Noul dicționar explicativ al limbii române” (2002) oferă și câteva sinonime pentru ”a ucide”, în acest sens pe care poporul începe să nu-l mai știe: ”a bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui”.
În ”Dicționarul limbii romîne literare contemporane” apare și un citat ilustrativ, din Calistrat Hogaș:
”Voia la d-voastră, domnișorule, răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi… o căpiță de usturoi și pregătindu-se a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn.”

(De ce se numesc căței de usturoi? Tot în ”Dicționarul Etimologic Român” se găsește explicația, trimițând și către francezul caïeu (=bulb), care provine tot din latinul catellus (=cățel).)

În curând voi ucide și eu niște căței, să scot din ei mujdei. De usturoi.

Râul

September 27, 2018

Această apă ce nu intră-n pământ,
de-aceea fuge de locuri spre mare;
ah, pământul! el nu poate bea
atâta apă câtă sete are.

 

rivus

Locuri rele

September 27, 2018

Beucă, ”adâncitură strâmtă între dealuri împădurite, considerată loc rău” (Micul Dicționar Academic, ediția a doua, 2010). Cuvânt cu origine necunoscută.

Locuri pe care oamenii le evită instinctiv, preferând să meargă ”pe plai”, unde urcușul ori coborâșul sunt mai line și mai luminate.

 

toamna

Normalitate

September 26, 2018

Nu te necăji: se știe,
toamna e de jucărie,
e cu frunze și culori,
fructe coapte, albe zori
ștergând cerului cerneala
(fiindcă, știi, începe școala).
Păsările migratoare
din tablou se pierd în zare,
iar mistrețul gospodar
a sosit lângă stejar
și -se poate presupune-
ghindă bună vrea s-adune
pentru iarna ce-o să vină,
să se-mbrace în slănină;
doar alunele –e lege!-
veverița le culege.

 

 

 

veve

Străzi liniștite

September 25, 2018

Conexiune

September 24, 2018

“Toți oamenii trebuie să fie conectați și nimeni să nu mai gândească de unul singur. Să gândești de unul singur este un lux criminal. Când aveam șapte ani, mă plimbam prin ploaie și mă gândeam la nu știu ce, nu mai țin minte; țin minte însă că, în timp ce mă gândeam, din neatenție am strivit un melc. Din această întâmplare se poate vedea cât de lipsite de importanță sunt gândirea și produsele ei și cât de importantă este viața oricărei ființe, oricât de neînsemnată ar părea.
Oamenii care gândesc sunt extrem de neatenți la ceilalți în timp ce gândesc. Cât de mult îi pasă, de exemplu, unui matematician, în timp ce rezolvă o problemă complicată, de copiii din țările lumii a treia? Practic el nu mai e atent la nimic altceva decât la problema lui și, din neatenție, ar putea chiar să-și omoare frații ori mama; îi lipsesc doar pârghiile mecanice pentru a săvârși -nu în întregime involuntar- așa ceva. […]
Oamenii înapoiați ai zilelor noastre sunt realmente chinuiți de probleme pe care încearcă să le rezolve în mod egoist, singuri. Priviți-le fețele încruntate, lipsite de bucuria și fericirea de a împărtăși celorlalți propria ființă. Acesta este chinul cugetării. Cât egoism este în expresia ”cuget, deci exist”!
În deceniile următoare, gândirea individuală va fi înlocuită de atenție. Atenția față de ceilalți va fi motorul omenirii și unicul scop individual al fiecăruia. Mai mult, prin intermediul conexiunii asumate, cine nu va fi tot timpul atent la ceilalți, la supraviețuirea și prosperitatea lor, își va semna propria condamnare la moarte. Inteligența individuală, acest ochi de apă stătută, baltă fetidă care în cele din urmă seacă, va fi înlocuită cu izvorul fără sfârșit al Inteligenței Unice, un bun comun, din care se poate adăpa oricât fiecare, pentru că toți ceilați i-l vor pune la dispoziție […]”

(Mikkos Pontikos, ”O etică a conexiunii”, în revista ”Lexanoxis”, august 1985; traducerea îmi aparține)

Gumiță

September 24, 2018

Cocoș grăsuț și fără pinteni,
nici eu, nici tu nu eram sprinteni,
că tot ce este prin ogradă
nu merită nici pic de grabă.
La gard eu m-am oprit cândva
și-am căutat privirea ta,
că aș fi vrut să stăm de vorbă,
dar tu erai demult în ciorbă.

 

Gumitza

Karkadann

September 22, 2018

Vor unii soarta să-și înfrunte,
purtându-și coarnele pe frunte,
dar fruntea-ți liberă-a rămas
de când îți porți cornul pe nas…

Și, inorog de soi ales,
tu dintre toți ai înțeles
că viața este mai frumoasă
când ai o piele cât mai groasă.

 

karkadann

*Cu ocazia Zilei Mondiale a Rinocerului, 22 Septembrie