Archive for June, 2020

Ghicitoare

June 30, 2020

Hoarda e una,
doar hanul e
-ah!- oare unde?

-Ho, adunare!
Odihna e aur…

 

(Rândurile de mai sus au în comun un oraș -ba chiar vreo trei-, iar din ce mai are deoparte fiecare se fac și locuri de plimbare…)

Copiii pădurii

June 29, 2020

Se auzeau în pădure glasuri ca de copii, dar atât de ciudate
încât nu puteam să-mi închipui copiii care strigau râzând.

Am făcut atunci câțiva pași spre ei, era aproape seară
la marginea pădurii și parcă pluteam
la malul unei lumi care cu adevărat
există.

Am făcut câțiva pași înainte și înapoi,
strigătele se auzeau încă
dintr-o vale ascunsă.

(Așa i-am simțit demult, în treacăt, însă fără să-i aud.
Eram cu tovarăși de-atunci, babuini de stâncă,
iar ei priveau cu vrăjmășie tot ce era fraged,
tot ce nu putea crește la soare, ci doar în umbra frunzelor verzi.)

Apoi m-am întors și glasurile nu s-au mai auzit.
S-a făcut seară, era liniște
și o îngrozitoare platitudine,
de parcă eram acasă, privind la televizor.

Ce dificilă e liniștea când ești mărginit,
când ești surd.

-Hai să plecăm, am spus. E târziu, deja nouă seara.
Și atunci pădurea parcă m-a privit,
de parcă ar fi înviat dintr-o ștearsă imagine.

 

padurea

Omul, steaua și țapul

June 29, 2020

Un om privea o stea
și țapul behăia;
și omul s-a topit,
iar țapul s-a golit,
iar steaua s-a pitit
în stratul de nisip.
Dar poate altcândva
din nou s-or revedea
el, omul de zăpadă,
și-un țap de bere neagră,
prieteni fiecare
cu-o blândă stea de mare.

Grabă…

June 27, 2020

Cireșar, mai ai tu oare
vreo cireașă-n buzunare,
ori pe toate, de cu zor,
ți le-ai copt azi la Cuptor?

Comoara meșterilor

June 27, 2020

Se spune că palatul cel nou al împăratului Atanasie a fost înălțat în nu mai mult de douăzeci și două de zile. Un timp uimitor de scurt, dacă ar fi să-i dăm crezare poveștii care e și mai uimitoare.

Aflând vestea că marele împărat are de gând să-și ridice un palat nou, s-a înfățișat înaintea sa un meșter dintr-o țară îndepărtată, împreună cu tovarășii lui. Împăratului i-a plăcut chipul zugrăvit al palatului, pe care meșterii i-l înfățișară; iar aceștia se învoiră ca palatul să fie gata în întregime în doar trei săptămâni.
-Băgați de seamă! le zise împăratul. Trei săptămâni, ori capetele voastre vor cădea în țărână…

Meșterii lucrau într-adevăr repede și temeinic, parcă mânați de o vrajă, iar palatul cel nou era într-adevăr ceva nemaivăzut.
Doar că în ultima zi a învoielii căpetenia meșterilor se înfățișă înaintea împăratului.
-Măria ta! îi zise. Palatul nu poate fi gata în această zi. Așa că am venit să te întreb, cu umilință, dacă vei binevoi să ne tai capetele azi, ori ne vei mai lăsa răgaz de o zi să isprăvim lucrul și ne vei tăia capetele după aceea.

Împăratul zâmbi și își întoarse privirile către cei doi sfetnici, care stăteau la stânga și la dreapta tronului.
-Ce sfat îmi dați, credincioșii mei?
-Măria ta, cuvântul tău e lege, orice s-ar întâmpla pe lume. Bine ar fi să le tai capetele neîntârziat, zise sfetnicul de-a dreapta.
-Măria ta, ai arăta o mărinimie vrednică de un împărat dacă i-ai mai lăsa să trăiască o zi, zise sfetnicul de-a stânga. Și apoi, cine în afară de ei ar putea isprăvi acest palat nemaivăzut? Unde am mai putea găsi pe pământ asemenea meșteri?

Împăratul Atanasie zâmbi din nou.
-Nici voi, meșterilor, slugi netrebnice, nici voi, sfetnici vicleni, nu cunoașteți puterea mea împărătească. Capetele tuturor meșterilor vor cădea azi, cum a fost învoiala. Iar mâine meșterii vor lucra până seara și vor isprăvi această minune de palat, iar eu îi voi răsplăti cum se cuvine!

Spusele împăratului s-au împlinit întocmai. În ziua următoare, întregul norod putu să vadă, cu groază și uimire, cum meșteri fără cap, dar încă nepărăsiți de duhul lor, lucrează la acoperișul poleit cu aur al palatului.
Atanasie i-a răsplătit cu adevărat împărătește, fiecare meșter primind o ladă plină cu aur și pietre scumpe; și meșterii i-ar fi mulțumit în cuvinte alese, dacă ar mai fi avut gură.

Se mai spune că meșterii au făcut calea întoarsă spre țara lor, netulburați de nimeni, iar acolo s-ar fi îngropat singuri, cu lăzile la picioare. Și poate că aurul stă cel mai bine în pământ, pricinuind vrajbă și moarte când iese la lumină.

Copilăria lui Mondamin

June 26, 2020

Mondamin

 

Cucuruz fără spic, în zi de Sânziene. Undeva, pe fundul oceanului de aer…

A sta de vorbă

June 26, 2020

-Parcă nu ești în apele tale? mă întreabă amicul meu Sherlock.
-Am pierdut o bătălie cu mine însumi.
-Păi asta înseamnă că ai și câștigat-o!
-Da, dar ăla care a câștigat nu stă de vorbă cu tine.
-Atunci mai bine taci. Nu?

Pe râu

June 25, 2020

La ostrovul lui Tănase
locu-i bun de pescuit,
știucile nu-s sperioase,
somnu-i mult și liniștit.

 

Dacă totul curge, înseamnă că există o continuitate a transformării lucrurilor; curgerea e fără hiaturi. Râul poate avea și un curs subteran, dar nu poate să dispară și să reapară fără o legătură între apariție și dispariție. Așa ne place să credem.

Dar nimeni nu trăiește neobosit pe lume. Oricine adoarme cândva, iar când se trezește din somn -ori din somnul de-o clipă- poate explica o anume schimbare a lumii doar prin ficțiuni în cele din urmă implauzibile.

La marginea atracției

June 25, 2020

Uneori steaua în jurul căreia gravitezi e atât de îndepărtată, încât nu înțelegi traiectoria ta eliptică în jurul ei.

 

Ce rămâne, melcule?

June 24, 2020

spiral

 

Dintr-un melc rămâne mereu spirala. Chiar dacă uneori, după o zi sau după zeci de milioane de ani, e mai greu de aflat în straturile lumii.