E o luptă continuă între rădăcini şi solul pe care îl absorb şi în care se dizolvă.
Dintru început, rădăcinile vor să ajungă spre miezul Pământului. Când nu se mai pot întinde şi dau înapoi, pământul începe să le înghită – iar ele încep să se hrănească atunci din propria moarte, până dispar cu totul.
Când o rădăcină va ajunge însă în miezul Pământului, acelui arbore nu-i va mai rămâne în cele din urmă nimic de sorbit – şi se va transforma într-un ne-mai-văzut fluture al astrelor, în care fiecare ramură va deveni aripă şi rădăcinile se vor retrage întru sine.
Iar undeva e scris că Pământul singur şi-a născut demult, înainte de orice luptă, seminţele şi arborii.