Archive for January, 2016

Dialogul

January 31, 2016

Când vorbești cu cineva, e onest să oferi, nu să ceri. Dacă primești ceva în schimb, e bine; însă darul n-ar trebui să aștepte nimic în schimb.

Cu toate acestea, cei care cer au parte de mai mult dialog în viața lor. Într-un fel, cerșetorul seamănă cu stăpânul de sclavi: amândoi le cer oamenilor ceva.

Imperfecțiunea

January 29, 2016

Și dacă există o lume în care nu exist? O lume în care aș fi infinit mai puțin decât o cuantă, un mort sau o iluzie; în care nu ajunge nimic din mine, în care ființa mea nu e ființă.

Mă voi resemna oare, voi pricepe cândva că viața mea, la care țin atât, ar putea să nu fie ceea ce cred că este? că nu mi-a fost dat niciodată acel ceva de al cărui sfârșit mă tem?

Pasărea fără nume

January 29, 2016

Era o vară nesfârșită. Nu cred că s-a încheiat vreodată, pentru că nu i-am văzut capătul; și poate nu i l-a văzut nimeni. Mă scăldam în iarba uscată a cuprinsului, în soare și gâze. Vântul spulbera praf arzător. Trăiam.
Seara și noaptea se auzeau zgomote stranii; viața ascunsă a câmpului, cea care în arșița zilei s-ar fi topit precum ceara. Ființe care nu se arată, dar strigă de undeva, poate din afara spațiului.

E mult de-atunci și multe s-au șters. De m-aș întoarce într-o vară, poate că nici nu s-ar mai auzi strigătul păsării-fără-nume. Nu i-am văzut niciodată ochii mari, de pasăre.

Poate ultima polemică

January 28, 2016

Îmi vorbea despre importanța supraviețuirii; supraviețuirea omului și a culturii omului, mai ales cea orientată spre supraviețuire.
I-am răspuns că oamenii au uitat de prea multă vreme că supraviețuirea e doar un joc.
Mi-a spus că religia e pentru proști, iar știința și etica pentru cei deștepți.
I-am răspuns că e exact invers.

Nu l-am mai văzut de atunci; nici pe el, nici pe mulți alți oameni întâlniți pe tren.

Încrederea

January 27, 2016

Eram student. Aveam examen a doua zi; după o oarecare reflecție am tras concluzia că, decât să produc o impresie proastă, mai bine nu o produc deloc. M-am dus să mă îmbăt la un bar nonstop (pe vremea aceea probabil singurul din localitate), pentru ca nu cumva să-mi vină de dimineață ideea de a mă duce totuși la examen.

 

După al n-lea pahar de vodcă, intră în baracă un ins și se așează în fața mea. Și-a luat doar o cafea și o cola (era șofer). Am stat cu el de vorbă vreo jumătate de oră. Nu-mi aduc aminte nimic din ce am discutat (eram rupt oricum), ci doar că ne-am despărțit aproape prieteni și ne-am dat mâna.
După vreo două săptămâni sesiunea s-a încheiat. Mă aflam tot într-un bar (altul), de data asta după n halbe de bere. Intră același tip, își ia o cafea și o cola și stăm din nou de vorbă. N-am reținut nici de data asta despre ce a fost conversația.

Pe la mijlocul semestrului următor, mă întâlnesc cu omul pe stradă. Ne salutăm și mă întreabă dacă n-aș vrea să-i dau meditații lui fiu-său, era în pericol de corigență la două materii. Recunosc că propunerea m-a surprins; venea din partea unui om care nu mă văzuse până atunci altcumva decât beat (m-am gândit pe moment că poate vrea să mă plătească în țuică). Însă încrederea oamenilor se câștigă pe căile cele mai ciudate.
Fiu-său, în clasa a noua, era o adevărată pramatie. După primele două ședințe am vrut să renunț. N-am renunțat, iar în cele din urmă și-a luat notele de trecere. Spre deosebire de taică-su, figura lui aproape mi s-a șters din memorie; țin minte că era foarte scund, în clasa a noua părea de a cincea- a șasea. Ce-i drept, și tatăl era cam intrat la apă: am doar un metru 75 și, când vorbeam cu el, puteam să mă uit direct în chelia din vârful capului.
Am fost plătit acceptabil, în lei. La sfârșit, am primit totuși și o sticlă de pălincă de cireșe, de cea mai bună calitate. Am consumat foarte puțin din ea, le-am lăsat-o colegilor de cameră să o bea în amintirea mea; sau, dacă nu, după vorba cântecului:
Pălincuța de ce-i bună?
De băut sara pă lună
cu mândra care-i nebună…

În ciuda mahmurelii și a deciziei anterioare, m-am dus la examenul despre care am povestit. Prea târziu însă. Era de la 10, am ajuns la 11.30, iar în acest răstimp profesorul a picat toată grupa la proba orală; pe cei care s-au prezentat, desigur.

Ziua țestoasei

January 26, 2016

Pe mulți tovarăși ai mei din nisip
i-au mâncat demult rechinii
și eu îmbătrânind
n-am găsit încă marea

Mutul

January 25, 2016

”Mutu șciie toaće ľimbile.” (proverb din Timoc)

Noi, cei care vorbim, nu putem ști chiar toate limbile. Vorbirea e o intrare a cuvintelor în timp, iar timpul începe cu o uitare, cu pierderea unui infinit.

Chi son?

January 24, 2016

Sunt poet,
am profanat
ionosfera.

Undeva acolo mi-au rămas
urmele zadarnice
de pământ.

Ace moi

January 22, 2016

Cu ace, creste și zimți, ”mușchiul gros, cald ca o blană a pământului”, din povestirile blânde și tragice ale lui Emil Gârleanu. Vedeți, acul n-a fost făcut ca să înțepe, nici zimții să rănească.

bryon

Oamenii zilei

January 21, 2016

Se spune că, dacă mănânci dimineața o broască vie, nimic mai rău nu ți se va întâmpla în acea zi. Deși o știam ca lege a lui Murphy, n-aș fi chiar atât de optimist.
Există oameni cărora li se pare firesc să-și înceapă ziua cu o greață, pe care o revarsă apoi în jurul lor, în viețile celorlalți. Li se pare natural să împrăștie venin când sunt prea plini; la fel de natural ca băutul unui pahar de apă când ți-e sete.

Unii își înghit broasca râioasă de dimineață. Alții privesc lumina zilei noi. Alții, ca mine, ar pica în ceașca de cafea, să mai doarmă un pic. Diferențe ireconciliabile.