Archive for January, 2020

La apus…

January 31, 2020

 

Un lied de Franz Schubert (1797 – 1828); interpretat de Fritz Wunderlich (1930 – 1966).

 

Și inima-mi, ‘nainte de frângerea deplină,
încă își soarbe jarul, nesațul de lumină.

Termometrul

January 30, 2020

Nu departe de blocul meu e un magazin cu tot soiul de mărunțișuri, în general ”chinezării”. Voiam să cumpăr un termometru cu coloană de alcool, ca pe vremuri.
Spre deosebire de celelalte obiecte, în raft era expus un singur termometru.

-Numai ăsta a rămas? l-am întrebat pe vânzător.
-A, nu. Am câte vrei. Da’ am lăsat unul singur, că fiecare arată altă temperatură.
-Ei, asta e. Nici ceasurile nu arată aceeași oră.

L-am cumpărat cu trei lei.

Faro

January 30, 2020

Ti, a xeometría antiga,
de pé por riba da costa
aínda estás brillando no mar.

Calendarul acuarelei

January 30, 2020

colibri

 

Vă aduceți aminte acuarela Colibri?
Ați mirosit cândva culorile? Le-ați pipăit crusta uscată și lucioasă, apăsând-o ușor, cât să se simtă mișcarea materiei vâscoase de dedesubt?
Ați observat că sunt 12 culori, ca lunile anului? Un calendar cu lunile cam amestecate, zic eu; dar fiecare om atribuie unei luni culoarea pe care i-o înțelege.

Anotimpuri matematice

January 30, 2020

Iarna e o numărare
cu somn mult și clipe rare.
Primăvara-i geometrie
și aici ca-n veșnicie.
Apoi Vara cea prelungă
infinituri vrea s-ajungă.
Toamna e știință matură,
întru limpede structură.

Iarna ursului…

January 30, 2020

-Când vine iarna?
-Iarna vine
când te hrănești din stratul de grăsime
pe care-l ai sub pielea ta de urs;
și cam atât. Îți e de-ajuns.

Iar primăvara, dacă plouă,
mai paști și tu din iarba nouă.

Pe câmpul gol

January 29, 2020

De dimineață
zboară ciorile
și norii.

De n-ar fi fost vântul,
poate că păsările lumii
n-ar fi părăsit copacii.

O bordo do mundo

January 28, 2020

Augas inexorables
golpeándome na cara.
Onde vai toda a miña area?

Steaua Micului Prinț

January 27, 2020

Aceasta este, pentru mine, cea mai frumoasă şi cea mai tristă privelişte din lume. E aceeaşi privelişte pe care aţi văzut-o şi cu două pagini mai înainte, dar eu am desenat-o încă o dată, ca să v-o arăt mai bine. În locul acesta micul prinţ s-a ivit pe Pământ, apoi a dispărut.
Uitaţi-vă atent la priveliştea aceasta, astfel încât să fiţi siguri că o veţi recunoaşte dacă într-o bună zi veţi călători prin Africa, în pustiu. Şi dacă veţi ajunge să treceţi şi pe acolo, vă rog din suflet, nu vă grăbiţi, zăboviţi puţin în dreptul stelei.

(Antoine de Saint-Exupéry, ”Micul Prinț”)

Steaua desenată de autor este o pentagramă cu două vârfuri în sus. Are și autorul bizareriile lui.

fara Micul Print

Cuvintele lui Emil

January 27, 2020

Cândva, în liceu, am avut pentru vreo două-trei săptămâni un profesor tânăr, dar parcă îmbătrânit înainte de vreme, suplinitor la Limba Română. Îl chema Emil și nu-mai-știu-cum, iar elevii îi spuneau ”Umil”. Era genul de profesor care nu știe să se impună în fața clasei. Era și greu de urmărit firul logic al expunerilor lui monologate; părea mai degrabă ”filosof” decât ”literat” și eram cu toții uimiți cât de mult poate să vorbească chestii savante pe lângă subiect (sau așa ni se părea nouă).

Într-o zi Emil l-a surprins pe un coleg de-al meu scriind ceva (vreo tâmpenie) cu litere mari pe bancă și și-a manifestat dezaprobarea, ca o băbuță moralistă.
-Care e problema, dom’ profesor? zise elevul ștrengar. Sunt doar niște cuvinte, niște semne. Înțelesul pe care îl atribuim e în mintea noastră.
-Poți să privești un cuvânt în română fără să îl citești? a întrebat Emil.
Și a scris pe tablă -nu știu de ce- cuvântul SURD.
-Doar când o să poți face asta -continuă Emil- poți să spui că sunt doar ”niște semne”.
-Tăcerea e mai bună decât cuvintele, dom’ profesor… răsună o altă voce din clasă.
-Eu nu îi prea cred pe cei care spun asta în loc să o tacă, zise Emil.