Archive for October, 2015

Gardul

October 31, 2015

-Știi ce a fost înainte de ou și găină? am întrebat-o pe nevastă-mea.
-?
-Cocoșul. Cocoșul a ouat un ou și din el a ieșit prima găină.
-Dar înainte de cocoș a fost gardul, zise nevastă-mea.

Probabil că așa a fost. Cocoșul primordial o fi apărut din haos, dar tot îi trebuia gardul, ca să se urce și să strige primul cucurigu identitar.

Spirala

October 31, 2015

Nu putem înțelege un lucru nou mai mult decât le înțelegem deja pe cele vechi. Cunoscând ceva nou, îl aducem la nivelul de cunoaștere al celor deja știute. Acest nivel de cunoaștere nu poate fi depășit prin căutarea noului; trebuie să ne întoarcem la vechi și să-l cunoaștem altfel. Să reconsiderăm, să repunem lucrurile în altă logică, în altă lumină.
Dacă vom reuși aceasta, vom avea surpriza de a ști că am generat timp. Timpul pe care până atunci doar l-am suportat, neștiind de unde vine.

Chelia la melci

October 29, 2015

-Auzi tati, limaxu e un melc fără chelie?

M-am gândit un pic înainte de a răspunde. Bujorel știe clar ce e aia chelie, așa că i-am explicat diferența dintre chelie și cochilie. O diferență nu prea mare totuși.

O zi cu soare

October 28, 2015

Ce zi obișnuită.

Adâncul se frânge
ca niște foi de hârtie prea vechi.
Le mesteci și simți gustul
foșnitor, risipindu-se în
cerul fluturilor.

O lume superficială, poți
să dai în ea găuri cu pumnul.
Ce-i fără sens
e fără sens și-atât.
Soarele trece prin fiecare gol.

Pe vârful nasului mai am o lacrimă și
nu are unde să cadă. Azi
nu mai e unde.

La Roma

October 27, 2015

”Toată blânda frumusețe a Evangheliei nu e decât un îndemn de a părăsi munca, deci cetatea, de a nu mai construi temple, nici ziduri de apărare, de a lupta numai cu inamicii lăuntrici ai sufletului, lăsând să fie pustiit acest pământ nedemn.”


”Faptul că fiecare om avea să se justifice înaintea tribunalului propriei sale conștiințe ”dând Cezarului ce e a Cezarului”, adică numai birul, nu și încrederea, nu și devotamentul, înstrăina omul de cetate și de imperiu.”

(G.M. Cantacuzino, ”Introducere la opera lui Vitruviu”, Ed. Meridiane, 1993)

*

Aceste lucruri nu se vor mai întâmpla. Între timp imperiul a avut vreme să-și studieze inamicul creștin.
Vor fi vremuri în care nici cel mai răzvrătit dintre oameni nu se va înstrăina deloc -în realitate, în esență- de cetate și imperiu. Vremuri în care cetatea va converti în folosul ei constructiv orice energie omenească.

Idolii cetății, aceiași ca în vechime, sunt acum bine ascunși. Nimeni nu-i mai poate arăta ușor cu degetul. ”Normalitatea” emanată de ei e însă ubicuă.

Singurătăți

October 26, 2015

Oare cine îi mai plânge pe morții de acum trei sute de ani? Le e deplânsă uneori viața pe care au dus-o, soarta, dar simplul fapt că au murit, că nu mai sunt pe pământ?

De atunci au murit, desigur, și oamenii comuni (cu o oarecare speranță de viață statistică) care i-au plâns cândva. O dată cu noi va dispărea și doliul pe care îl purtăm; și -poate- toate mâhnirile noastre. Nu le putem da mai departe altora, ca pe bucurii ori năzuințe. Sunt frunze care cad în beznă.

Prizonierul

October 24, 2015

L-au adus doi beduini,
legat de spatele unei cămile.
Îl prinseseră noaptea; alerga
pe coama dunelor spre mare.
Și-au luat banii și au plecat
înapoi spre nisipuri.

A fost trimis la duș, s-a spălat.
L-au tuns, i-au ras barba,
i-au tratat
chelia arsă de soare.

Acum, în fața tablei de șah
era obligat la o mutare
(proastă, oricum
ar fi mutat).

S-a gândit mult și a mutat.
O mutare foarte
neinspirată. În jurul mesei toți
au pufnit brusc în râs, dezamăgiți, chițăind.

Când s-au întors în jos să-i privească ceafa
între două mutări,
prizonierul evadase iar.

Apa și umbra

October 22, 2015

Când sunt pe-afară cu fiu-meu și bem apă din sticlă, mai întâi căutăm o umbră; ca să nu bem cu ochii în soare. Azi, la umbra rotundă a unui copăcel, Bujorel a declarat:
-Apa miroase a caca de cal.

Am mirosit-o și eu. Din greșeală, dimineața i-am pus alt capac, al unei sticle cu sirop de caise. Nu știu de ce nu mi-a venit să-i explic că e bună. Am ieșit amândoi din micul disc de umbră, ca dintr-o oază dezamăgitoare. În amiezi soarele e apăsător chiar și toamna.

Burghezi

October 22, 2015

*burghéz […] Azĭ, orășean care trăĭește bine șĭ fără preocupațiunĭ intelectuale  […] ” (August Scriban, 1939)

Parcă ar purta o haină de căpătat, scumpă și incomodă. Conformismul, pe care l-au practicat dintotdeauna, le dă dureri de spate și bătături. Oameni practici. Dar practica nu e simplă. Practica te omoară.
Uneri se entuziasmează cu moderație; în lumea lor trufele se culeg din rahat, care rămâne uneori lipit de ele. Așa că trebuie examinate atent înainte de consum. Din acest punct de vedere semăn cu ei.

Disoluția

October 21, 2015

-Domnule dragă, am o rugăminte. Îmi spui și mie cât e ceasul? că pe-al meu l-am băut.

Nouă fără cinci. Dimineața.
Bătrânul -distins și ager- nu părea din tagma băutorilor; probabil că vrusese să-și înceapă plimbarea cu o glumă.

Am rămas cu gândul la ceasul băut. Cred că e aproape imposibil să transformi în lichid tocmai ceasul. Orice altceva, dar ceasul? Să faci tocmai din tic-tac o curgere amorfă, un timp necuantificabil. Și să îl bei, să îl interiorizezi complet.

Tic-tac, mereu amintindu-ne de acel somn orb, cumplit, acea moarte dintre două clipe. De captivitatea absolută dintre două fragmente de libertate.