Archive for July, 2015

Încântec

July 31, 2015

Zboară departe în pădure,
balon de ape și de spume;
lin printre crengi,
prin ochiuri verzi,
până ajungi
între năluci.

Clipe de colb

July 30, 2015

Am fost cu Bujorel la un suc în oraș. E clar că-i plac chelnerițele. Și interpretele de muzică pop românească (o noutate pentru el). Probabil că e un tip norocos; pe la 3 ani cred că nici nu visam așa ceva.

Căldură și praf. Porumbei de stâncă își hrănesc puii; la etajul întâi al unui bloc, cuibul precar e într-o firidă atât de întunecoasă față de strada deschisă soarelui, că mă trece parcă un fior.

E o zi grea. Pentru cine le are, orele libere se scurg repede și fără înțeles, fără să-și dea fructul. Cauți un râu pe care să plutești leneș, în derivă; și întâlnești doar vidul.

Absențe

July 29, 2015

Luni lipsesc 1 și 3.
Marți lipsește 2.
Miercuri lipsesc 1 și 2.
Joi lipsește 3.
Vineri lipsește 1.
Sâmbătă lipsesc 2 și 3.

Duminica e zi liberă.

Plecările

July 28, 2015

Vara păsările stau în nord

iar oamenii, cei mai mulți, merg spre sud.
De parcă vara n-ar fi de-ajuns
când poame prea verzi ai rodit în tăcere.

Trenul din gara părăsită

July 24, 2015

Controlorul de tren ceruse biletele tuturor călătorilor, dintr-un capăt al trenului în celălalt. Totul era în regulă. I-a venit apoi ideea să se autocontroleze; ce să vezi, nu avea bilet. A răscolit toate buzunarele. Nimic. ”Tocmai eu” își spuse el cu amărăciune și își tăie o chitanță. ”La următoarea stație trebuie să cobor, legea-i lege”.
Înainte de a coborî, însă, și-a adus aminte că nu i-a cerut nici mecanicului biletul. Asta a fost mai greu; a trebuit să se cațere pe exteriorul locomotivei hidraulice în mers și să intre pe fereastră. Nici mecanicul nu avea bilet; a înțeles și el situația. Când trenul a oprit în stație, amândoi s-au dat jos, conform legii.

Era o gară aproape părăsită, una din acelea din care nu poți să-ți cumperi bilet. Fără mecanicul de locomotivă, trenul a rămas pe loc. Întreprinzători, călătorii au coborât până la urmă din tren și și-au găsit alte mijloace de transport spre destinații. Mecanicul și controlorul, însă, nu puteau să părăsească trenul. Au rămas lângă el. În timp, pereții vagoanelor au căzut; vegetația a crescut înăuntrul trenului, ca și pe șine. Controlorul și mecanicul stau încă pe banca de pe peron. Din când în când, prin gară mai trece câte un tren, însă nu oprește acolo niciodată.

Două întâmplări

July 22, 2015

Ca să vă dați seama cum arată uneori autorul acestor rânduri, într-o seară un tip a crezut că eu sunt șoferul de autobuz (pe locală). M-am amuzat. Acasă, în oglindă, aveam o privire ciudată.

În dimineața următoare, la serviciu, am început să fluier. Pentru mine, acesta e un fapt uimitor; eu, de obicei, nu pot să fluier, oricât m-aș strădui. E un handicap de-al meu. Ei bine, am fluierat în toată legea piesa ”Kokomo” a formației The Beach Boys. Eram singur, cu fereastra deschisă și nu-mi venea să cred. Altceva n-am putut să fluier; doar Kokomo, toată dimineața. După aceea n-am mai reușit să fluier. Nu mi-am pus mari probleme; în dimineața următoare am fluierat iar Kokomo, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Pe urmă n-am mai putut, după cum nu pot nici acum.
Într-un anume fel, aștept cu încredere ziua de mâine.

De când…

July 21, 2015

De când e cerul limpede nu m-am uitat la cer;
n-am numărat firele de vrajă din stea,
nici coarnele lunii de după gara veche.
E mult de-atunci;
îmi fug peste drum
lilieci în răsuflarea amurgului.
Răcoare de seară așteptând un ceas nou,
al nopții care naște vremea de-a fi.

Eul

July 20, 2015

Despre povestea Împăratului gol;  noi înșine suntem toate personajele.

A năpârlit mistrețul

July 19, 2015

A năpârlit mistrețul,
E vară-acum din plin;
Prăfoasă-i este balta
Și cerul- prea senin.

Se-mprăștie prin ierburi
Păianjeni fără ață.
Pufnind în umbră colburi,
Azi vara-i o mistreață.

Un fado la miezul nopții

July 17, 2015


(Se povesteşte că era bâlbâit; dar, când cânta, nu s-a bâlbâit niciodată. Poate că în cântec e acea perfecțiune care lipsește vorbelor.)