Archive for October, 2018

Un râu la răsărit

October 31, 2018

Curge un râu la răsărit,
departe,
când toate-n jur au amuțit
slăvind tăcuta noapte.
Curge un râu la răsărit;
de-ar amuți,
ce rost ar fi
să fie pustiul înspre zare,
cel dintre mine
și soare, când răsare?

 

Jaxartes

(În imagine, râul Jaxartes (Sîr Daria); foto: Petar Milošević, Wikimedia Commons.)

Advertisements

Oamenii obosiți seamănă cu bătrânii

October 31, 2018

Ce adânc e somnul copiilor;
și ce adâncă trezirea!

Bătrânii iepuri, ei
dorm iepurește
și-și fac de lucru doar pe jumătate treji
în cușcă, la etaj.

(Nimeni n-a văzut vreun iepure bătrân
și liber.)

Pe firul apei

October 29, 2018

Pe firul apei mici, peștișorii ieșiseră din râul cel mare. Din loc în loc, razele soarelui răzbăteau prin coroanele arborilor în ochiuri tremurând în albia pârâului limpede; apa acestuia era tot mai subțire, abia scăldând pietrele și crengile căzute. Peștișorii neobosiți înotau într-o lume nouă, de lumini și umbre ale pădurii, de trunchiuri înalte și ramuri atârnând peste firul curgerii; apa din care beau căprioarele. Pădurea îi primea cu brațele deschise; dar oricât ar fi înotat în sus, peștișorii nu puteau să-și părăsească pârâul tot mai transparent și firav din care își primeau viața.
Așa nici noi, oameni hoinari, nu ne puteam părăsi poteca din pădure decât pentru altă potecă, un fir al vieții care curge de sus în jos, printre trunchiurile înalte ale arborilor, pe sub ramuri atârnând.

Lumina

October 28, 2018

lumina

 

Eu crângurile verii
le-am părăsit demult;
de-aș fi rămas în ele
pustii s-ar fi făcut.

În plânsa depărtare
și-acum încă se vede
pădurea-neuitare,
pădurea încă verde.

Brumar

October 27, 2018

Cu fețe-mbujorate vin oamenii de-afară,
se-așază în culcușuri ca merele-n cămară;
dar veșteda tristețe, ascuns cuvântul ”vai”,
la toți se va întinde, precum un putregai.

Cum m-am pricopsit cu Jane Eyre

October 26, 2018

Se zice că oamenilor li se întâmplă doar ceea ce de fapt le place, majoritatea ființelor omenești -printre care și eu- iubind cu disperare suferința.

Trebuind să ajung neapărat la o ședință cu oră fixă, mai aveam o singură șansă: să iau un taxi. Din păcate aveam în buzunar doar două hârtii de o sută (de un milion, cum se mai zice încă). Banii ar fi fost suficienți, chiar și în aceste vremuri de criză; însă, din experiență, știam că taximetriștii nu au niciodată rest la o sută și, în plus, insistă să fie plătiți. Mi-a venit atunci o idee salvatoare: m-am dus să schimb hârtia de o sută la un chioșc de presă. Nu mi-ar fi schimbat nici aici hârtia, dar m-am arătat doritor să cumpăr un ziar. Vânzătoarea m-a privit cu un zâmbet de cunoscător și mi-a zis că nu poate să îmi dea rest la o sută. Am ridicat ștacheta: National Geographic, 15 lei. N-a mers nici așa. Pe tarabă mai erau câteva cărți, nu mai ieftine de 20 de lei.
-Aș vrea să cumpăr o carte cu douăzeci de lei, i-am spus. Aveți rest?
-Avem, zâmbi din nou vânzătoarea.
Erau două cărți având acest preț, cu două ilustre nume feminine în susul coperții. Între Alice Munro și Charlotte Brontë, am ales-o -nu mă întrebați de ce- pe cea din urmă și, cu cartea la subsoară și restul de 80 de lei în mână, am năvălit într-un taxi.

În mod inexplicabil pentru mine, romanul ”Jane Eyre” are de regulă pe copertă o presupusă imagine a eroinei omonime, iar exemplarul recent cumpărat nu face excepție. Mama a citit cartea de câteva ori; eu până în prezent n-am catadicsit să citesc o carte scrisă de o femeie, despre o femeie. Un coleg care n-a auzit niciodată de Charlotte Brontë a crezut că e un fel de Sandra Brown, sau așa ceva. Câteva zile cartea mi-a rămas în geantă, neatinsă.
Mi-am adus apoi aminte de snoava cu sasul care în loc de krumplicukor a cumpărat săpun și în consecință l-a mâncat, pentru că a dat bani pe el. Așa că m-am apucat să citesc cartea.

Trebuie spus că nu mi-a părut rău. Până la urmă e un titlu de referință al literaturii britanice. Iar cine vrea să cunoască modul în care gândesc și văd lucrurile femeile, ar trebui să citească o carte scrisă de o femeie, despre o femeie. Desigur, femeile mint, dar asta nu e un impediment.

Una peste alta, după nici 200 de păginuțe parcurse, am ajuns să recomand cartea.
Privită din exterior, probabil că nicio dramă nu e lipsită de umor; iată două mostre de umor englezesc, întâlnit câteodată unde nu te aștepți:

”-Nu-i nimic mai trist decât să vezi un copil rău, urmă el, mai ales o fetiță rea. Știi unde se duc după moarte cei afurisiți?
[…]
-În iad.
-Și poți să-mi spui ce este iadul?
-Este o prăpastie plină de flăcări.
-Ți-ar plăcea să fii aruncată în acea prăpastie și să stai în vecii vecilor?
-Nu, domnule.
-Și ce trebuie să faci ca să te ferești de o asemenea soartă?
[…]
-Trebuie să fiu sănătoasă și să nu mor.”

”Dar Psalmii? Sper că-ți plac.
-Nu, domnule.
-Nu? Vai, ce rușine! Eu am un băiețel mai mic decât dumneata, care știe șase psalmi pe dinafară și când e întrebat ce-i place mai mult, să mănânce turtă dulce sau să învețe un verset din psalmi, răspunde: ”Îmi place mai mult să învăț un verset, pentru că îngerii cântă psalmi și eu vreau să fiu un mic înger pe pământ”. Atunci i se dau două bucăți de turtă, ca răsplată pentru cuvioșia lui.”

(Charlotte Brontë, ”Jane Eyre”, traducere de Paul D. Marian și D. Mazilu, Ed. Litera, 2018)

Noapte de octombrie

October 24, 2018

Se-nchide poarta sus; e frig
și nu mai poți să spui nimic,
că tot ce spui aici, străine,
este de dincolo de tine.

Privești în sus și, încă treaz,
ai întuneric pe obraz;
și vai de fiară și de om
ce-n întuneric n-are somn.

Râsu-plânsu

October 23, 2018

O altă ”inițiativă cetățenească de revizuire a constituției”. Dacă încă nu i-ați văzut corturile pe stradă, puteți accesa https://www.semnez.eu/.

Dragi basarabeni, dacă vă simțiți români, dacă sunteți cu adevărat români, aveți grijă ce vă doriți în continuare.

Studiul pietrelor

October 21, 2018

Orice piatră e o insulă;
nu poți ajunge la ea
decât străbătând marea.

 

piatra

 

 

October 21, 2018