Archive for June, 2018

Răcirea globală, anii 70

June 30, 2018

”Instabilitatea vremii, cum și dereglări ale climatului în unele regiuni întinse ale globului, duc la aprecierea că s-a produs o criză în climatul terestru și că ne putem aștepta la o răcire progresivă a climei, că s-ar manifesta o tendință de apropiere a unei noi epoci glaciare.
Fenomenele meteorologice neobișnuite precum și răcirea în curs a climatului au fost discutate de către experți climatologi la conferința din mai 1974, la San Francisco. Constatările majore ale climatologilor au fost: lipsa aproape completă a ploilor în Africa, tropicală în India și în alte zone mai restrânse și scăderea progresivă a temperaturii în regiunile temperate, generate îndeosebi de mărirea suprafețelor înzăpezite în emisfera de nord. Astfel de procese nu sunt întâmplătoare, ele marcând o tendință de modificare a climatului.”

”Prin activități ale omului a crescut și cantitatea de bioxid de carbon din atmosferă, gaz care absoarbe o parte din radiația solară, dar care, în cantitate mare, ar putea duce la un ”efect de seră” și să contribuie la frânarea radiației calorice terestre. Activitatea umană ”în cele din urmă, ar putea eclipsa factorii naturali în privința determinării variabilității”(John Kutzbach).”

(Nestor Lupei, ”Dinamica terestră”, Ed. Albatros, 1979)

 

 

Advertisements

Vacanțe neînțelese

June 29, 2018

N-am înțeles de ce oamenii (ca mine) se duc în vacanțe să vadă atâtea locuri din care a dispărut viața, ruine mai mult sau mai puțin celebre. De ce tocmai unele zile de vacanță ascund atâta nostalgie sub zâmbetul pseudo-libertății de o săptămână-două. De ce un loc nou și neașteptat trezește o melancolie veche, iar unul pe care l-am văzut de multe ori -o melancolie nouă. De ce uneori tonurile înalte nu sună strident, ci catifelat, într-o lume în care ecourile se amestecă difuz, precum culorile.

 

Motan obez…

June 28, 2018

Motan obez,
te vezi la geam,
hipopotam
cu ochii verzi.

Plutești în noapte
spre lumi de lapte,
plutești ușor,
gras ca un nor.

Nimic nu vrei,
nici șoricei,
nici joacă, nici
prea dulci pisici.

Motan obez,
tu ai vreun crez?
Ori pacea-ți vine
doar din grăsime?

Banalul

June 28, 2018

Banalul se va prăbuși
ca o fațadă falsă;
are găuri deja,
a putrezit pe alocuri
de la ploaie.

Să ne bucurăm de acest banal, zic unii;
el nu e banal, e de fapt
partea frumoasă a vieții.

Poate că-i așa;
când trec pe lângă el
privesc uneori prin găuri dincolo
și zac
încovrigat de-atâta tristețe,
zvâcnind ca un vierme fără măr.

***

(taraful urban ”Faini juni căpcăuni”, cu una din cele mai cunoscute piese folclorice, ”Nu mai îs omu’ ce-am fost”)

Trandafirul

June 26, 2018

S-a scuturat mărețul rege
și nimeni nu-l mai înțelege:
în lumea asta uriașă
și-a dat mărirea pe-o măceașă?

La mal

June 25, 2018

Vechii greci spuneau că Istrul -Dunărea- e ultimul corn al Okeanos-ului. Și poate că nu e ultimul. De multe ori simt râul ca pe o prelungire a Mării. Nu există, desigur, un larg al râului -ca largul mării- ci doar un lung.

Iar malul râului e de fapt foarte lung. Dacă însumăm lungimile malurilor râului și ale tuturor râurilor și pâraielor care își aduc în el apele, reiese o lungime mai mare decât aceea a întregului țărm al Mării Negre. Pentru cei care stau mai mult la mal -ca mine- e loc destul.

 

 

maluri

Ce frumos…

June 24, 2018

Ce frumos e când Soarele
îți bate din nou la ușa,
chiar dacă e mai spre seară.
Când înseamnă ceva, lucrurile nasc nevisate culori;
dincolo de dealuri e o pădure de raze.
În oraș se întorc ciorile pe acoperișuri,
băieții joacă fotbal pe terenul închiriat;
în felul său fiecare privește apusul,
ultimul jurământ, cel mai dulce parcă.

Viață de câine

June 22, 2018

Stuckie the dog.
Un câine uscat într-o scorbură din care a încercat, dar n-a reușit să mai iasă. Acum e exponat de muzeu, mărturie mută a vieții și a suferinței; aceste două necunoscute atât de strâns legate. Viața care nu abandonează nicio luptă inutilă, viața mânată de o speranță oarbă. Viață de câine.

Cine poate privi cu adevărat suferința fără niciun filtru de imagine, fără niciun refugiu în ficțiune? Cine poate s-o înțeleagă fără să urle ca un câine?

Solstiții

June 21, 2018

Dintre două jumătăți perfecte, una e întotdeauna mai mare. După solstițiul de vară, când ziua începe să scadă, timpul începe și el să se lungească. Iar a doua jumătate a anului e cam de două ori mai lungă decât prima; așa am vrut să le reprezint în desenul de mai jos.

 

Fuga

June 20, 2018

Om de apă și sare,
pe golul pământ
să fugi de vânt
și de pulberi scrâșnind în chitare,
să fugi cât poți:
nisipul
nu-l mai scoți
din carne.