Archive for April, 2016

Iepuraș

April 30, 2016

De când a apărut pe la noi, a fost limpede că iepurele de casă, un cocoloș cu urechi, plăpând și bursucos, mereu pus pe săpat vizuini, nu e tocmai un iepure. A avut dealtfel și alt nume:

cuneálă (cunéli), s. f. – Iepure. Ngr. ϰουνέλι, din it. coneglio. Sec. XVIII, înv.” (dexonline.ro, după Al. Ciorănescu, ”Dicționarul etimologic român”)
Și mai nou sosit e pe alocuri Iepurașul de Paști. Când eram mic venea pe la noi, dar la rudele noastre de prin părțile Argeșului-nu; țin minte că asta m-a descumpănit un pic. Am copilărit în vremea când Iepurașul începea să își extindă teritoriul la sud și est de Carpați; acum vine, cred, peste tot.

Un Iepuraș de împrumut, fără tradiție pe la noi; iar asta îmi dă oarecum libertatea de a-i plăsmui imaginea și povestea. De exemplu, Iepurașul nostru năzdrăvan locuiește departe, într-o pădure mare în care nu ajung oamenii. Din când în când trece în viteză prin pădurea de la marginea orașului, sau chiar prin parc, fără să-l vadă cineva. Prin urmare îi scriem scrisori și le lăsăm în pădure sau în locuri ascunse de la marginea parcului. Spre deosebire de Moș Crăciun-care mână, fără prea mare efort, o sanie-, Iepurașul Năzdrăvan își poartă cadourile singur, într-o roabă. Apoi le ascunde noaptea prin casă (așa cum, prin Europa apuseană, ascunde ouă roșii prin grădină). Cadourile sunt ceva mai micuțe decât la Crăciun, pentru că îi e greu să ducă singur roaba.

Am avut cândva și eu iepurași de casă; e o poveste mai degrabă tristă și nu o voi spune. Însă vă spun că, dacă iepurașul de casă ar fi năzdrăvan, ar aduce cadouri de Paști copiilor mici. În viteză și pe furiș, așa cum scriu rândurile de acum.

Advertisements

Pâinea

April 28, 2016

La colțul străzii a venit de departe un om pe bicicletă
(o bicicletă veche)
să cumpere pâine. Un leu cincizeci
pâinea albă mare. A legat-o pe scaunul din spate
și s-a dus. Ploua rar.

E ieftină pâinea la colțul străzii,
o cumpără vagabonzi și leproși.
Privesc cu ochii lor ficși pâinile; doar pâinile
și spintecă aerul cu gheare de lemuri,
se minunează.
Am stat și eu la rând cu ei. Ce straniu
miroase pâinea printre miasme.

Dar cel venit de departe n-a stat la coadă;
poate că
îi era dat să fie singur.

Curgerea timpului de piatră

April 27, 2016

”Pare o adevărată curiozitate faptul că aceste grohotișuri rămân totuși nemișcate destul de multă vreme, în ciuda planului atât de înclinat pe care se află. Firește că în timpul ploilor, ori când se topesc zăpezile, ele încep să se miște, devenind un fel de torenți de pietre, în cadrul cărora are loc un adevărat travaliu, care însă nu schimbă prea mult înfățișarea generală, întrucât în locul celor ce pornesc în jos vin altele mai de sus.”

(Gh. Măhăra, I. Popescu-Argeșel, ”Munții Trascău- ghid turistic”)

Fitilul

April 27, 2016

Când se lua gazul, improvizam uneori o spirtieră dintr-o ceașcă de cafea. Uneori un șervețel împăturit avea rol de fitil. Fitilul acesta mă uimea întotdeauna; rămânea intact, fără să ia foc, în timp ce lichidul inflamabil trecea prin el spre flacăra albastră. Dacă rămânea suficient spirt în ceașcă, șervețelul nu pățea nimic. Îmi venea să îl scot, să îl pun la uscat și să îl admir.

Poate că așa e și omul: trăiește cu o flacără undeva, deasupra capului; când se termină spirtul, ia foc și omul-fitil. Această idee pare cumva lipsită de bun simț, ilogică și nedreaptă, pentru că fitilul nu primește nimic bun de la flacără și nici de la combustibil; și poate că ar fi bine ca focul să se stingă de tot, iar fitilul să aibă o existență lipsită de riscuri.
Dar poate că asta e.

Naivități

April 26, 2016

Într-un viitor nu prea îndepărtat, oamenii înțelepți vor muri de tristețe. Ceilalți vor beneficia de avantajele unei tinereți artificiale, prelungite pe termen nedefinit; suflete moarte în corpuri perfect funcționale.
Pe înțelepți, însă, nu-i poți amăgi; și nici ei nu se pot amăgi pe sine. Nu-i va ucide tristețea lor, ci tristețea lumii.

 

”Noapte, stradă, farmacie, felinar,
Absurd în ceață turnul ochi gălbui.
De-o să mai prinzi din secol un pătrar,
Totul va fi la fel. Ieșire nu-i.

Tu vei muri. Un drum inițial
Va fi bătut de alții, iar și iar:
Noapte și riduri înghețate pe canal,
Vînt, farmacie, stradă, felinar.”

(Aleksandr Blok; traducătorul nu l-am aflat)

Literele

April 25, 2016

”Prin pînzele luminii zări-voi de departe
Și Argeșul, și lunca deschisă ca o carte,

În care – slove negre – un cîrd răzleț de oi
Înșiră versuri simple la margini de zăvoi.

O, cît aș da ca Domnul să-mi hărăzească darul
Să pot să le descopăr și eu abecedarul,

Dar sînt un om și nu pot citi decît cerneala.
Prin frunzele în tremur, o pasăre sineala

Din pene își arată – să fie cerul, ea ?
Pe vîrf de deal strîng frîul și mă ridic în șea.”

(Ion Pillat, ”Florar”)

 

***

”Scriere este totul.
Peștele e literă
în alfabetul mării.
O frază sînt păsările-n zbor.

Totul e scriere.
Totul este de citit.
Piatra poate fi citită, –
iar norii ne spun o poveste.

Triste, muncite alfabete,
înșiruind istorii vaste.
Chiar mîna mea ascunde-n sine
uitata scriere a unui imn.

Stau singur și în gînduri, Doamne,
iar gîndurile litere îmi sînt.
Încerc sa recompun o frază
dar timpul meu preschimbă scrisul.

O, de-aș putea să le citesc,
O, de-as putea să deslușesc
aceste stranii alfabete…”

(Nichita Stănescu, ”Lecția de citire”; întâia oară citită pe spatele unui volum din ”Cireșarii”)

 

copac

Zile ploioase

April 24, 2016

În zile ploioase îți cauți adăpostul
de multă vreme părăsit, te cuibărești în praf
între păianjeni și molii și porumbei alungați.
Până la urmă ziua văzută pe fereastră va trece,
bogată în întâmplări în care nu ești.
Urma ta adâncă în fotoliu
când vei pleca se va prăbuși.

Dezlegare la pește

April 23, 2016

”Întrucât, se pare, porumbul şi mai ales ce decurge adeseori din el, mălaiul, sunt elementele fundamentale ale diferenţelor – vive la diference?!- ce izolează adeseori bucătăria românească în Europa, apropiind-o întru câtva de cea sud-americană, să-l folosim şi noi la savorile primitive ale cărnii.”

(Radu Anton Roman, ”Pește prăjit”)

Dreptate ai, Maestre. Dealtfel sunt și eu un mămăligar adevărat.
Azi, pe la amiază, ”savorile primitive” pluteau pe deasupra tuturor străzilor din oraș.

piscis

După-amiază timpurie

April 22, 2016

Vremea când porumbeii negri umblă țanțoș.

porumbel

Nemișcarea zilei

April 21, 2016

La prima rază de soare, unele făpturi ale nopții se prefac în stane de piatră. Altele devin o urzeală de pulberi, fragilă și inextricabilă; până când noaptea le va învia aripile.

molia