Archive for February, 2016

Ultimul bal al iernii

February 29, 2016

Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans.” (Emil Gârleanu)

Undeva, departe, ultima noapte a acestei ierni va fi asemenea celei din rândurile de mai sus.
Dimineața, cu prima rază de soare, va sosi primăvara. Din lumea care pentru o noapte a fost aievea va rămâne -ca în fiecare an- doar un vis.

cette eau courante

February 28, 2016

”L’amour s’en va comme cette eau courante
                    L’amour s’en va
          Comme la vie est lente
Et comme l’Espérance est violente”

 

Oare i-ar fi trecut prin minte aceste versuri omului care plutea pe spate ca un brotac în mijlocul râului? Părea că într-adevăr nu-i mai pasă de nimic, alunecând pe minunatul tobogan al Firii. Descoperise perfecțiunea.
Într-un târziu, râul l-a lăsat pe un mal lin, unde s-a tolănit la plajă. Pentru că, după odihna în ape, urmează o binemeritată odihnă pe pământ.

 

eau courante

Întoarcerea

February 27, 2016

Dacă nu ne putem întoarce în timp, viața nu merita trăită. Dacă viața urmează întru totul săgeata timpului, nu e în ea nimic care să o facă diferită de descompunere și moarte. Aproape nimeni nu se întoarce în timp; și, totuși, toate ființele vii simt posibilitatea întoarcerii. Speranța care ne mână în viață e de fapt speranța că ne putem întoarce.

Trenul accelerat

February 26, 2016

trenul accelerat

 

”Trenul-accelerat-București-Mangalia-pleacă-în-cinci-minute-de-la-linia-cinci”

Și ce dacă e iarnă?
Și ce dacă am rămas în București?

Uneori

February 25, 2016

Uneori cuvintele sunt strâmbe.

Ai vrea să pictezi cu ele o Mona Lisa; și iese Omul de Tinichea.
Dacă îți aproximezi trăirea, ea se poate exprima perfect. Te întrebi atunci dacă nu cumva cuvintele sunt făcute să exprime trăiri strâmbe, strâmbate, defecte.

Cuvintele trebuie îndreptate. Și uneori e greu. Greu de spus, greu de scris.

Floare albastră

February 23, 2016

Floare albastră,
unde ți-e Luna și apa?
Te-a dogorit câmpia
cu drumurile-i
pustii.

Doar eu mai trec pe șesuri și-mi caut numele
strigat de cineva, demult.
Păianjeni îmi cresc peste pleoape, zadarnic mi-e culcușul
în ghimpii uscați ai umbrei.

Floare albastră,
îmi caut numele
șoptit de cineva, demult.
Acum
șoapta s-a risipit departe,
în ramuri de arbori neștiuți.
Și poate vom păși amândoi în poienile verzi
unde ni-i chipul cules în fiecare cântec.

 

 

(după un cântec popular românesc)

Citirea

February 18, 2016

Citim ceva -să zicem o schiță sau un roman- și ne reprezentăm textul, prin idei și imagini plauzibile, uneori frumoase și cât se poate de fidele textului. În realitate, însă, nu aceste idei și imagini reprezintă textul literar, ci exact invers: textul le reprezintă pe ele. Când înțelegem asta, putem considera că o citire s-a încheiat.

Creatorul de baloane

February 18, 2016

Mă dusesem pe balcon să suflu niște baloane de săpun. Pe la 5 dimineața ploua monoton, iar vecinul de la parter a ieșit să ducă gunoiul. Am fost destul de intrigat; era în pielea goală (vecinul, desigur). Și desculț. M-am gândit că și-o fi pus și hainele în sacul uriaș de plastic.
După toate aparențele, nu-i păsa de frig. Pe stradă era pustiu; nu știu dacă l-a văzut cineva în afară de mine. Când s-a întors, i-am privit o clipă fața zugrăvită cu lumina unui felinar. Părea trist, foarte trist.

Asta e. Uneori baloanele pe care le umflăm în viață se sparg și își eliberează suflul. Suflul nostru, purtat ceva mai departe.
În jur ne rămân mereu obiecte care nu mai conțin și nu mai pot conține vise. Aceste lucruri care nu mai pot înveli niciun duh se aruncă de obicei la gunoi.

Și totuși baloanele de săpun nu sunt iluzii. Sunt doar vremelnice.

creator de baloane

Boemul și ziua

February 15, 2016

Azi boemul e tâmp, îl doare capul.
S-a trezit icnind ca un viezure.

Lumina prea caldă sub gene.
Ziua tolănită dizgrațios lângă el,
obeză, bălaie și șleampătă, în colanți.

Nu-l va însoți în căutarea poeziei prin tomberoane,
va sta să-i mestece mințile rămase acasă
ca pe gumă.

Alchimia și dorul

February 13, 2016

Prin bombardarea mercurului cu neutroni se poate obține aur. Un fenomen fizic. Dacă fizica poate face așa ceva, o formulă magică a alchimiștilor putea mult mai mult de-atât. Însă alchimia a fost abandonată de multă vreme în favoarea chimiei. Simț practic.
Se vorbește mult acum despre chimia iubirii. E ceva fizic și chimic pe-acolo. Dar -măcar în iubire- să nu renunțăm la alchimie pentru chimie.

De cele mai multe ori acest ”Valentine’s Day” de import m-a surprins în alt loc decât cel în care se afla iubita mea. Ne despărțeau mulți kilometri. Ca un făcut, tot așa se întâmplă -aproape mereu- și acum, când suntem de multă vreme împreună și căsătoriți. Am învățat să respect ”Valentinul” acesta. Pentru el important e dorul. E mai mult o sărbătoare a celor care nu sunt încă împreună așa cum și-ar dori; a iubirii care răzbate. Fie-vă dor.