Archive for January, 2019

Soba

January 31, 2019

Lipit de-o sobă caldă
în lumea asta rece,
las timpul jos, grămadă
și- dacă vrea- să plece,
că aș rămâne-așa;
nu-mi trebuie-altceva.

Advertisements

Anadol

January 29, 2019

Cadâna tânără cânta
în clinchet și în catifea…
Trecură ani, ca o părere
și glasu-și scaldă-acum în miere.

 

Prospețime

January 28, 2019

Te mușcă de dinți
mii de șoareci maniaci,
complet scoși din minți;
și n-ai ce să faci
când gura ți-e plină,
nu de mâncare
ci de lumină
(și chițăitoare).
Apoi vine praful
suflat dintr-o pușcă;
în colb îți scalzi nasul
și gustul te mușcă.
Dar toate trec, vere…
prea mult nu mai stai
și –ah!- ce plăcere
când banul îl dai
și scapi iar acasă.
De spate te-ndrepți,
ținuta-i aleasă,
iar dinții – perfecți
(cam toți cei atâția
lucrați cu silință
și alții –vreo câțiva-
dintru neființă).

 

 

(Rândurile de mai sus descriu un banal detartraj cu ultrasunete. Nu știu cât de eficient este d.p.d.v. medical, dar îl recomand ca experiență de viață.)

”Când mă-mbie stelele…”

January 27, 2019

Galben sau gri

January 25, 2019

Soarele zace
pe-o carapace;
tot ce mișca
în ea cândva
a încetat.
Ea nu s-a spart,
mai stă aci,
în plină zi.

Soarele zace
pe-o carapace.
Mai sunt zăpezi;
soarele, vezi,
le va topi.
Dar lumea n-are
multă culoare;
totul va fi
galben sau gri.

 

carapace

Prepper-ul

January 23, 2019

”E ca un guzgan, numai că e mai scund ceva, mai plin la trup, cu botul mai scurt și mai gros, cu coada subțire și scurtă. Are blana schimbătoare. De regulă e pe spate roșcat-suriu, cu ape vrâstate, de-a curmezișul alburii și negre, ridicându-se de pe pântece care e mai închis, aproape negru. Pe obraji are câte o pată mai gălbie. În totul e în culoarea stepei uscate, ca să nu fie văzut, când se furișează prin iarbă.
E vioi, deștept, cu simțurile agere; dar e și răutăcios, mama focului. Dă și la om; se ridică în două picioare, scrâșnește din dinți și, neputând altceva să facă, măcar te apucă de pantaloni.”

”Ca să se facă socoteala câte cereale pot fi irosite de acești tâlhari mărunți, se poate vedea de acolo că, după Brehm, în hambarele unui hârciog bătrân se pot găsi până la 4 hectolitri de semințe…”

(Ion Simionescu, ”Mamiferele noastre”, 1915)

***

HÂRCIÓG s. (ZOOL.; Cricetus cricetus) grivan, hamster, (reg.) ciureci, mișun.” (Mircea Seche, Luiza Seche, ”Dicționar de sinonime”, 2002, cf. dexonline.ro)

Un supraviețuitor individualist. Fără să vrea, e simpatic oamenilor și uneori păstrat viu prin borcane cu talaș.

Surse mai noi confirmă înclinația lui naturală pentru stocarea alimentelor:

”It transports its food in its elastic cheek pouches to the food storage chambers. These may be quite large and may consist of a total of 65 kg of food.” (https://en.wikipedia.org/wiki/European_hamster, după David MacDonald și Priscilla Barret ”Mammals of Britain & Europe”, 1993)

Cizmarul zgârcit

January 22, 2019

Cizmarul umblă cu cizmele sparte, spune un proverb. Era și cazul d-lui Coza Petru, meșter de modă veche și foarte iscusit; ce ieșea din mâna lui nu mai avea moarte. Mulți purtau toată viața cizmele croite ori reparate de d-l Coza. Ca orice om, însă, d-l Coza avea cusururi; lucra scump, foarte scump și te gândeai de două ori dacă să-i lași la reparat o pereche de încălțări ori să îți cumperi alta. Apoi, întru toate era un zgârcit fără seamăn.
Aceasta din urmă s-a adeverit atunci când d-l Coza a încercat să-și repare cizmele sparte. Nu se cădea să le ducă altcuiva, pentru a nu-și compromite firma. Așa încât s-a dus cu cizmele la propria cizmărie. Însă, zgârcit cum era, nu s-a înțeles la preț cu el însuși (care lucra scump, după cum am spus). De aceea umblă cu cizmele sparte până în ziua de azi.

Se spune că d-l Coza a povestit întâmplarea cu cizmele vecinului său Radu Popa, croitorul.
-Vecine, ar fi spus Radu Popa, asta înseamnă să fii zgârcit: ajungi să nu te mai înțelegi chiar cu tine însuți.
-Parc-aș avea ceva de împărțit cu mine, răspunse d-l Coza. Cu mine nu se pune nimeni. Nici eu nu mă pun.

De atunci cei doi nu și-au mai vorbit prea des, chiar dacă Radu Popa îi aduse în dar de Crăciun d-lui Coza un costum nou de haine, care îi venea ca turnat și era croit dintr-o stofă excelentă, ca pe vremuri.

Ingrata

January 22, 2019

Plaisir d’amour ne dure qu’un moment,
chagrin d’amour dure toute la vie.

J’ai tout quitté pour l’ingrate Sylvie,
Elle me quitte et prend un autre amant. …”

A existat vreo Sylvie în viața lui Jean-Pierre Claris de Florian? Sau este Sylvie pentru că rimează cu vie?
Ori poate Sylvie -din latinul silva ”pădure”- este vreo nimfă silvană, ascunzând în delicatețea ei sălbăticia unei fiare?

În orice caz, am fost de acord cu poetul, cu versurile și cântecul care au fascinat atâția interpreți. Sylvie este o ingrată, indiscutabil.
Nevastă-mea, însă, a fost de altă părere. Teoria ei este că bietul om s-a amorezat de Sylvie tocmai pentru că așa a fost Sylvie dintotdeauna, fâșneață și nestatornică; știa că va fi înșelat, dar a ignorat cu bună știință acest aspect. Se pare, deci, că avem în vedere doar partea care ne convine din fatalitate; însă fatalitatea este un întreg.

În fine.

 

 

(așa adorm insomniacii)

January 21, 2019

Uneori te împiedici
de propriile urme în lume

(acest anti-trecut;
trecutul fiind
urmele lumii în tine)

și, în cădere,
adormi.

Artistul

January 18, 2019

-Sfarmă-Piatră,
om de artă,
ce sculptezi?
-Tot ce vezi.
Tot ce cade
și se roade,
se dărâmă,
se sfărâmă
în nisipuri
și din ziduri
și din drum,
îmi asum.
-Ești om bun?
-Ce să-ți spun?
Arta goală
mi-e morală,
etică
bezmetică.

 

 

coltul