Archive for January, 2022

***

January 31, 2022

Fruntea zimbrului-
tihna pădurii peste
neteda stâncă…

În imagini, -stânga: zimbru (Bison bonasus), foto Michael Gäbler, Wikimedia Commons (imagine trunchiată)

-dreapta: rhytonul de la Poroina, artă geto-dacică din sec. IV-III î.Chr., foto Ángel M. Felicísimo, Wikimedia Commons

Numele dacic al zimbrului e deocamdată necunoscut. Tribul sud-tracic al maedilor îl numea ”bólinthos”, însă nu e limpede ce consoană a fost redată prin th (grecescul theta).

*

January 30, 2022

Șoseaua udă-

leneș balaur cu solzi

sticlind orbitori…

Dar capul i se vede

doar când înghite ceva.

Ascunsele drumuri ale apelor

January 30, 2022

După două ceasuri de suiș trăgănat ieșim deasupra, în înalta și luminoasa pustietate de pe “Fețele Siriului”. Ne odihnim la capătul podișului pe una din stâncele ce împrejmuiesc încântătorul lac al Siriului. Stă soarele la nămezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. Uimiți, ne uităm în apa lucie, în adâncul albastru al acestui crâmpei de cer încopcit în stânci, la picioarele noastre. Ș-o clipă trăim în basme. Aici spun ciobanii că vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să-ntinerească, aici își învață puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripele-ntinse, trufașii regi ai înălțimilor.

(Alexandru Vlahuță, ”România pitorească”)

(foto: Belaney, Wikimedia Commons)

Lacul Vulturilor din Munții Siriului se mai numește și ”Lacul fără fund”; nu e singurul lac/tău ”fără fund” din munții noștri. Se povestește că un cioban care și-a părăsit oile și-a aruncat bâta în apele lacului și, după un an de pribegie, a regăsit-o în apele Dunării.

Lacul se află la 1420 de metri deasupra nivelului mării; dacă ar comunica subteran cu Dunărea, iar prin canalul subteran ar putea trece fără probleme o bâtă ciobănească, probabil că lacul ar trebui să se golească asemenea unei pâlnii, conform principiului vaselor comunicante.

Dar, pe de altă parte, lacul este alimentat de niște izvoare, iar apa lui ar trebui să se scurgă undeva. La suprafață nu curge nimic din el; deci poate că, într-adevăr, apele au un drum subteran, prelingându-se încet din lac, ca dintr-o pâlnie înfundată.

În ”Aventurile baronului Münchhausen”, celebrul erou povestește că a fost înghițit, cu tot cu corabia pe care se afla, de un pește uriaș. Când a reușit să elibereze corabia din pântecul și gura monstrului marin, se afla în largul Mării Caspice, care nu are nicio legătură vizibilă cu mările libere ale planetei. Un tovarăș de drum al baronului a dedus corect că peștele uriaș a ajuns în Marea Caspică pe o cale subterană (care -zic eu- trebuie să fi avut, de asemenea, dimensiuni colosale, pentru ca peștele să încapă prin ea). Actualmente, nivelul Mării Caspice este cu aproximativ 27 de metri sub nivelul Oceanului Planetar. Poate că pe vremea lui Münchhausen erau la același nivel. 🙂

Lacuri, pâraie și cascade subterane am văzut și eu însumi și, probabil, mulți dintre cititorii acestor rânduri. E un spectacol tainic și greu de pus în cuvinte; privitorul său va rămâne marcat pentru tot restul vieții.

Însă apa va avea mereu și căi ascunse, murmurând în taină cântece neauzite de pământeni, în drumul ei spre marele haos.

Quinzhee

January 29, 2022

Cărarea când ți-ai rătăcit
printre zăpezi – și știi că-ndată
lumina scade-n asfințit,
atunci pui mâna pe lopată,
ridici morman și-n el îți sapi
bârlogul unde o să-ncapi;
și-n noaptea ninsă ori senină
stai culcușit în vizuină…

Parcă lipsește ceva

January 28, 2022

Avantajul de a avea, pe durata sărbătorilor de iarnă, un brad natural în casă e acela că până la urmă trebuie să îl scoți din casă. Altfel, dacă e artificial și nu se usucă vizibil și nu se scutură pe covor, e posibil să îl uiți așa până la primăvară. Știu pe cineva care și în miezul verii avea pe birou un brăduț de plastic de vreo 30 de centimetri, cu globuri (tot de plastic).

De obicei la mine acasă păstrăm bradul pe toată durata zodiei Capricornului, cam de la Ignat până înainte de ”Mica Unire”. Iar după aceea, cel puțin o vreme, îi simt încă prezența binevoitoare și am un mic regret.

Numărând beri (24)

January 28, 2022

În data de 1 Ianuarie, Gică a băut șapte beri. În 2 Ianuarie, a băut cinci. În 3 Ianuarie, tot cinci. În 4 Ianuarie, a băut cinci beri și jumătate. În 12 Ianuarie, 12 beri și jumătate!

Câte beri a băut în 6 Ianuarie?

(”Bine că nu există data de 0 Ianuarie”, zise Consuela, soția lui Gică.)

*

January 28, 2022

Ploaie de iarnă-
meschine munci urbane,
zâmbete strâmbe…

Logica simplă a durerii

January 27, 2022

Dacă degetele mele care au atins o tigaie încinsă nu m-ar durea, probabil că nici nu aș ști că am atins un obiect fierbinte, țesuturile mi s-ar deteriora, iar cu altă ocazie aș putea chiar să iau foc și să ard fără să îmi dau seama. Durerea e ceva care îi avertizează pe ignoranți asupra unui pericol important. Dacă nu aș fi ignorant, dacă aș cunoaște cu adevărat lumea în care trăiesc și legătura dintre mine și lume, durerea ar fi inutilă și ar dispărea.

Jivina din vis

January 26, 2022

Orice jivină care-ți apare în vis
trăiește aievea pe un tărâm, undeva;
de-acolo, cu ochiul ei larg deschis,
uimită privește în lumea ta.

(Figurina din prima imagine datează din secolul al XIX-lea; este un fluieraș de lut ars, făcut probabil de un olar din Oboga, județul Olt. În prezent piesa este expusă la Muzeul Național al Țăranului Român, din București. În descrierea de pe site-ul cimec.ro -de unde am preluat imaginea- este prezentată ca ”figurină zoomorfă reprezentând un cal, cu picioare scurte şi gât alungit”.

Sursa celei de-a doua imagini: Johann “nojhan” Dréo, Wikimedia Commons.)

Socoteli

January 25, 2022

Încă din copilărie, calculul ne scoate din lumea intuitivă… Dar curând începem să pășim stângaci și în noua lume aridă și irespirabilă, asemenea unui astronaut pe Lună.

În imagine: ”Încurcat în socoteli”, tablou de Octav Băncilă, 1909. Sursa: Wikimedia.

*

(Observ că numerele scrise pe tablă, 87 și 249 sunt ambele semiprime -produse a două numere prime- și divizibile cu 3.

În anul 87 d.Chr., Decebal a devenit rege al Daciei. În anul 249 d.Chr., Decius este proclamat împărat al Romei. Ambele nume, unul dac, iar celălalt roman, încep cu Dec-. La fel și latinul decem (=zece), redat de obicei prin litera X, pe care o puteți vedea pe tablă ca semn al înmulțirii. Un alt capriciu al coincidențelor.)