Archive for January, 2021

Lumina de departe

January 31, 2021

O lumină de departe nu poate fi stinsă ca un bec. Cu cât e mai palidă, cu atât e mai greu de șters. Se vede încă în noapte, în liniște și -lucru ciudat- în ploaie uneori. A fost cândva caldă, iar acum e atât de mică și rece, pâlpâind în palma ta ca un fluture inform. Cât de departe te poate urmări? Dacă vrei să scapi de ea, poate ai nevoie de un cer cu alte stele. Dacă nu, ocrotește-o într-o clipă a nopții – și poate va prinde formă; în palma ta.

January 31, 2021

Oameni buni care folosiți cuvinte ca ”energie”, ”vibrație”, ”undă”, ”cuantic”… întoarceți-vă un pic la manualele de fizică din liceu. S-ar putea să merite.

Taina iepurelui

January 31, 2021

Iepurele de câmp nu are drăgălășenia, nici gingășia celui de casă ori de vizuină. E iepurele acela căruia nu i se zice niciodată ”iepuraș”, ci (Rilă-)Iepurilă sau ”iepuroi”. Un atlet campestru, temător, ușor caricatural și pe care oamenii îl văd cumva incapabil să-și depășească frica. E ușor să privești cu superioritate un iepure. De obicei, când întâlnești vreunul pe câmp, a rupt-o deja la fugă, speriat de apropierea ta.

De fapt, iepurele luptă deseori, dacă nu mereu, atunci când știe că are ceva sorți de izbândă; de exemplu, împotriva ciorilor care îl atacă, sau îi atacă puii. Dar poate că își cunoaște prea bine puterile.

Eu cred că iepurele știe ceva, păstrează o mare taină pe care nu o împărtășește nimănui; are grijă de ea, o are la sine chiar și în fuga cea mai mare și o aruncă în vânt înainte de a cădea răpus.

 

(foto: Hans-Jörg Hellwig, Wikimedia Commons)

Pastel

January 29, 2021

E firesc să ningă în munți; acolo, sus, e o rece greutate a cerului fără soare. Întunecarea cade peste vârfuri în horbote albe, care au prins în zborul lor o neștiută lumină a iernii.

Zăpezii îi stă bine pe piatră, ca în tinerețile pământului.

Nerealizări

January 28, 2021

Dacă aș putea să zbor, probabil că aș ațipi într-un zbor planat și m-aș izbi de o stâncă.

Dacă aș putea să devin invizibil, probabil că, așa invizibil, aș traversa strada pe trecerea de pietoni și m-ar lovi în plin vreo mașină, pentru că șoferul nu m-ar vedea.

Probabil de aceea nu sunt invizibil, nici nu zbor. În copilărie îmi doream mult să fiu capabil de una din ele, nu de amândouă, pentru că -nu știu de de- mi se păreau incompatibile.

Miel haiducesc

January 28, 2021

” „Știți dumneavoastră multe, dar cum se frige mielul ca în inima codrului nu stă scris în nici o carte. Am să vă arăt eu într-o duminică la Giafer.” Și l-a fript cu dichis hoțesc, că și-a uimit tovarășii de petrecere și mahalagiii adunați să vadă minunea. Cu dibăcie de cioban, viitorul autor al „Ciocoilor vechi și noi” a înjunghiat mielul, l-a spintecat, l-a umplut cu piatră rotundă de var, l-a cusut la loc, după ce l-a clătit cu vin și învelit în blana lui l-a pus într-o groapă cu jăratec din curpeni de viță sălbatică și l-a lăsat pînă ce a pocnit ca un tun, după care l-a uns cu un fel de zalță din vin cu usturoi pisat, băcănii, lămîie și sare, rupîndu-l cu mîna și mîncîndu-l fără cuțit și furculiță, că în pădure nu umblau lotrii cu asemenea scule boierești.”

(Alexandru Predescu, “Vremuri vechi bucureștene”, Editura Pentru Turism, București, 1990)

Cartea de oaspeți

January 27, 2021

Demult, pe holul unui muzeu, rămăsesem singur în fața unei cărți de oaspeți așezate pe un suport înclinat. Țin minte că pe paginile deschise și în jurul lor era un mic strat de praf, semn că de o vreme nimeni nu răsfoise cartea. Atunci am observat că textul din josul paginii din dreapta trebuia să continue pe pagina următoare și m-am pregătit să întorc fila.

Cunoașteți, desigur, acea senzație inexplicabilă pe care o ai când cineva te privește din spate. Așa ceva am simțit atunci, intens și ca și când mai multe persoane ar fi așteptat de multă vreme să fie întoarsă fila de către cineva, pentru a putea citi mai departe. Mi-am întors privirea și -bineînțeles- eram singur. N-am mai întors fila.

Cine să mă fi privit? Pe vremea aceea nu erau încă instalate camere de luat vederi. Poate erau duhuri, dar ce fel de duh nu poate să vadă printr-o filă de hârtie?

Poze la muzeu, 2019

January 27, 2021

Din încăperea muzeului auzeam -vag mai întâi, apoi din ce în ce mai distinct- un zgomot furtunos, de pași tropotitori. Până să mă salvez în vreo firidă, am fost prins între vitrina la care mă uitam și câteva zeci de copii îmbujorați, care își agitau telefoanele în mâini. Țac, țac! Sunt sigur că în vreo mie de poze apar și eu.

-Fotografiați cu mintea, nu cu telefonul! se auzi din spate o voce severă, profesorală.
-Cu mintea mea? râse o puștoaică brunetă, cu breton, ochelari și aparat dentar. Așa sigur îmi scapă ceva. Dar în poze apare totul, chiar și fantomele. Știați?

Calitate și preț

January 26, 2021

Oamenii civilizați nu sunt mai buni decât cei necivilizați, dar probabil că sunt mai ieftini.

Spre amiază

January 26, 2021

Ziua e o colivie de lumină orbitoare; o colivie suprapopulată cu oameni.