Archive for November, 2014

Pe deal

November 30, 2014

Se lasă noaptea. Nu mai e timp
să ajung în vârful dealului;

și-așa se spune că acolo
nu vezi în jur nimic.

Pe calea întoarsă mai picură în urmă
de pe o ramură apă;
se-aude răsunând, singur cristal,
a zilei singură clipă.

Peștele în imagini

November 28, 2014

Mă întrebam ce ne face să ne îndreptăm atenția de la o imagine la alta. Cred că undeva, în imagine, este un pește care înoată; cumva -și nu neapărat în spațiul tridimensional- el trece dintr-o imagine în alta. Peștele este cel care însuflețește imaginile, indiferent de proveniența lor. Foarte rar, când privim o imagine din care a plecat peștele, ne apare în fața minții și a sufletului o dezolare cumplită, incomparabilă; o imagine a vidului și a morții. Însă viața ne duce pe urmele peștelui; poate până în clipa în care peștele va sta înaintea noastră, întreg și neascuns, în splendoarea lui care făcea imaginile să trăiască. Atunci cred că nu voi ști ce să fac, nici de ce l-am urmărit mereu.

Urma

November 25, 2014

Cei vechi scriau
doar consoanele.
Era de-ajuns.

Nu sufletul, ci trupul
e-o urmă pe pământ.

Figurile

November 21, 2014

Nu am înțeles bine niciodată
figurile geometrice simple.

Mi-am apăsat așadar carnea într-un triunghi
până am rupt din ea
forma unui triunghi.
Nu mi-a păsat: atât de plăcut e
să înțelegi.

Apoi am vrut să pricep un pătrat; l-am lipit
de ureche și mi-am rupt-o
în formă pătrată, decupată cu grijă.
Ce ușurare a fost!
Am aruncat apoi pătratul de ureche,
nu-mi mai trebuia. Și azi încă trag de el câinii.
Pe urmă am văzut din nou un triunghi
și m-am repezit în el cu dinții, i-am rupt, i-am spart
în forma triunghiului.

Sublim lucru e înțelegerea, priceperea; atunci
nu-ți mai pasă de nicio viață sau moarte.
Din cauza ei șchiopătez acum, până voi ajunge o zdreanță de carne,
învârtindu-se logic pe drum, ca o șenilă.

Noiembrie

November 19, 2014

Ningea noiembrie
pe dealuri;
prea repede se termină
potecile.
Dar unde-ai fi vrut să ajungem? m-ai întrebat.
Oricărui drum fără capăt
i se pune unul.

Am întins atunci mâinile în umbră,
unul spre celălalt;
mâna ta, ca o ramură de mesteceni,
mâna mea, ca o aripă de pește.

Rechinul

November 15, 2014

A trecut de-atunci un ev
și încă unul;
ce mult ne-am schimbat,
frate din mare.

Dac-ai fi plăsmuit dintr-un metal căzut din umbră,
poate n-aș ști; așa de reci ți-s ochii, rotind din
culoarea străină.

Sub valuri sărate nu-s făcut să înot, nici să mușc
fără vină din carne.
Chipul singurătății l-am luat pe pământ,
fără întoarcere urc
pe măgurile înserării.

 

 

Marea

Cina

November 11, 2014

Citești de-abia o literă
din capul peștelui
și litera a ajuns deja la coadă;

așa se termină orice pește:
la despărțirea în două.

Ce bine e când seara, la cină,
te-ntorci acasă și găsești pe masă pește,
frânt în silabe, ca să-l poți rosti
înaintea nopții.

Arta conștiinței

November 7, 2014

Te mistuie universul,
lent, ca un melc rapace;
apucă și tu repede
o halcă din tine.

 

(Rapana venosa- wikipedia)

Culoarul roșu

November 5, 2014

Atât de rece e
roșul curat;
în el nu se leagănă niciun spic de grâu,
nicio rază de soare dospind.

Poate și sângele, ascunsul,
e doar furia unei stele
străine ca noi, trecătorii.

Rotirea

November 1, 2014

Atât de rotund ai fost,
melcule;
nici măcar o lumânare
nu pot să-ți așez
în cochilie.