Archive for April, 2008

Pasul pe loc

April 25, 2008

Credem că realul trebuie să fie acolo unde îl căutăm; nu îl găsim şi punem în locul lui un semn fără sens, o pretenţie.

Căutăm în afara Ştiinţei; vrem să “confiscăm” realitatea şi să o proiectăm în afara realului. Astfel, convenţiile fără sens sunt necesare pentru a nu destrăma ţesătura sintaxei. Petece temporare, pe care le uităm –pentru că nu au sens – şi le reinventăm febril.

Construim un drum sintantic care nu duce nicăieri şi se dărâmă mereu în urma noastră.

Şi există mereu ceva cu sens, un sens pe care îl ignorăm pentru a rătăci în sintaxă. Uităm că acel ceva cu sens e de fapt singurul lucru pe care îl ţinem minte.

Şi toţi ştim că mai adânc de el sunt cruntele rostiri ale Adevărului.

Advertisements

April 21, 2008

Comunicarea e a viului, nu a mortului (reanimat în feed-back).

Lupta de idei în care acceptăm comunicarea faptelor moarte e pierdută din principiu, pentru că ideile sunt vii. Ceea ce oferim ca mort va fi reanimat de către oponentul nostru; cel care de multe ori ne-a împins către această ucidere a gânditului.

Iar ispita nu e nimic altceva decât o luptă de idei.

***

Adevărul trece prin iluzia care nu îl reflectă. Aceasta este subtilitatea lui.

Putem vedea realul în iluzie, însă iluzia nu ni-l poate oferi; în acest caz ni-l putem oferi doar noi înşine. Iluzia ne oferă doar iluzoriul.

Tristeţea legendelor

April 14, 2008


Fraţii preschimbaţi în râuri care nu se mai întâlnesc, păcurarul şi turma lui împietriţi în stânci, ţăranul care încă îşi mână boii de la Carul Mare, floarea-soarelui rotindu-şi mereu faţa după Soarele iubit…

Statornicirea lumii e întemeiată pe doruri neîmplinite şi veşnice. Lucrurile care rămân conţin întru sine o mişcare care nu-şi dă de capăt.

Dacă mişcarea aceea şi-ar găsi capătul, pe lume n-ar mai fi nimic statornic, ci numai valuri şi curenţi în ocean. Dorul neîmplinit e cel care face să iasă pământul din mare.

Şi viaţa pământenilor curge ca un râu printre neîmplinitele doruri de la începutul lumii. Iar pământenii lasă şi ei în urmă câte un dor neîmplinit, care e amintirea lor pe pământ, susţinând dureros construcţia Universului.

Vremelnic, pentru că lumea dorurilor neîmplinite are un capăt nebănuit. Atunci totul se va scufunda în mare.

În ocean, ţăranul va ajunge la târg cu Carul Mare, fraţii Mureş şi Olt se vor regăsi, rândunica va fi iar soţia harnică, ciobanul despietrit îşi va paşte iarăşi turmele pe munte.

Iar când marea nu va mai fi, Pământul cel nou se va naşte nu din neîmplinire, ci din împlinire.

April 8, 2008

[din nou şi vechi despre citire]

Când ceea ce înţelegem putem deduce din noi înşine, dar nu în mod primordial , am înţeles.

Când ceea ce înţelegem putem deduce din noi înşine în mod primordial , nu citim, ci scriem.

Când ceea ce înţelegem putem deduce din disponibil, din ceva, nu am înţeles nimic.

Dealtfel, disponibilul e în întregime iluzie.

Iluzia e cea mai frecventă , pentru că ne-am obişnuit să măsurăm cu ea timpul.

O falsă introducere în teoria gamelor

April 7, 2008

[în prealabil, a se (re)citi micul articol din 1 februarie ( despre ciori) , cu comentariile de până acum]

O gamă este o clasă de obiecte de care suntem conştienţi simultan, având şi conştienţa calităţii lor comune.

Putem include într-o gamă, pe baza unei calităţi comune, cel mult şapte obiecte. Dacă îl adăugăm pe al optulea în rândul lor, vom constata că el nu poate avea calitatea celor şapte din gama considerată, ci are o natură sau o calitate nouă, din altă gamă.

De fapt, obiectele dintr-o gamă sunt ele însele calităţi pure. Ca şi sunetele, poate.

La nivelul cel mai profund, gândim obiectele ca pe calităţi unice. Ele se grupează apoi în game de câte 7, după calităţi ale calităţilor. Există apoi game ale gamelor ş.a.m.d.

Şapte calităţi (obiecte-sunet) formează întotdeauna o gamă, altfel neputând fi luate în considerare. A considera o clasă ipotetică de obiecte înseamnă a considera o gamă ipotetică, adică un sunet oarecare al unei supra-game reale.

Un sunet poate aparţine mai multor game.

Desluşirea structurii gamelor este Ştiinţa unică.

April 2, 2008

Cum se prind peştii: într-o plasă mai mare decât libertatea pe care o folosesc.

Orice expediţie e întru nemărginire; dar traseul ei poate fi închis într-un ţarc în care aleargă caii.

Şi caii şi peştii se rotesc, încercând să inventeze infinitul în interiorul marginilor. Dar e infinitul plaselor şi ţarcurilor, nu al peştilor şi al cailor.

Mărginitul poate fi mai mare decât ceea ce vedem din nemărginire. Dar rămâne mărginit.