Archive for December, 2009

Decembrie 31

December 31, 2009

Şurubul lui Arhimede învârtit de bătaia unui pendul.

Lumea se scurge în falsul punct, pata oarbă a propriei memorii.
Şi ne prinde-cândva- din urmă expansiunea universului. Trăim.

Undeva, departe, în amiază, a poposit în vârful pădurii înzăpezite o pasăre măiastră, ale cărei mişcări şi străluciri nasc în zări formele şi culorile. Am văzut-o cândva, în goana unui tren. Şi, din prea mare viteză, trenul a rămas în trecut, aşa cum e-n viaţă.

Solstiţiu

December 28, 2009

În crepuscul, pe o creangă din singurul copac al întinderii stătea cu aripile strânse o pasăre – bufniţă sau acvilă.

Amintiri de noiembrie

December 6, 2009

Pe vremea aceea toamna era rece şi îndepărtată de lume, iar eu – şi, câteodată, un tovarăş de drumuri întâmplătoare – nu aveam niciun ţel şi nici nu doream vreunul.
Pădurile nu mai aveau frunze, căzuseră cu totul; printre trunchiuri negre şi umede păşeam pe poteci de noroi îngheţat.
În urmă lăsam, simplu, zilele plate, şerpii alterităţii, viermii gândului. Frigul toamnei îi amorţise şi ar fi putut rămâne îngheţaţi pe vecie. Păşeam spre o tristeţe mai adâncă decât tot ce puteam întâlni în vieţile febrile, în măcinarea inutilă a zilelor casnice – care zadarnic încearcă să grăbească morţile.

Ne aşteptau culmile întinselor dealuri, insule plutind în nimic; depărtările erau nebănuite, iar drumurile fără început şi sfârşit.
Coboram încet, o dată cu vântul şi înserările; în spatele nostru se întindea, parcă, o nemărginire ascunsă.

“…Les sanglots longs
Des violons
De l’automne
Blessent mon cœur
D’une langueur
Monotone “

Aveam şaisprezece ani.