Archive for February, 2021

Noapte deja

February 28, 2021

Urlă vântul în

acoperișuri de tablă.

Ce frumoasă este primăvara,

dacă nu te așteptai

la altceva.

Night Fever

February 28, 2021

38 cu 5. După vaccin. Bine că nu sunt chiar atât de special… 🙂

 

 

Muștele

February 27, 2021

În parcare

vin muștele la geamul mașinii;

e aproape primăvară

și s-au trezit.

 

Prin geam mă bate ușor soarele și pe mine,

dar eu

sunt încă o larvă.

Piticii din vis

February 27, 2021

Am ațipit cu capul pe masă, ținând în mână un zar.
-Aruncă-l ! îmi strigau în vis piticii.
Aruncă-l, să știm și noi
ce să facem.

M-am trezit, am scăpat din mână zarul
care s-a rostogolit pe podea
și a dispărut.

Apoi aș fi ațipit iar;
dar un pitic foarte subțire, cu față prelungă
mi-a fluierat tremurat, strident,
dintr-o fluierice trezirea.

Locul de popas

February 26, 2021

Spre deosebire de cabana Giumalău, care este una din puținele cabane adevărate rămase în Carpații românești (iluminatul se face cu lămpi de gaz și în nopțile din vremea asta), hotelul Alpin Rarău este un hotel modern, cu toate cele. La restaurantul din dotare -cel puțin acum trei ani, când am fost eu- se mânca bine sau foarte bine. Dar poate că pe platforma unde se ridică azi hotelul s-au mai ospătat, ceva mai demult, și alții: la vreo 80 de metri de clădire, chiar în cărarea ce coboară spre Chiril, au fost descoperite -prin 2007- pietre cioplite de mâna omului din Aurignacian. Poate că edificarea viitorului hotel o fi mătrășit de la fața locului niscai cioburi de piatră din străvechime (zic și eu).

Mă întreb însă cât de vechi sunt de fapt aceste drumuri de munte și locuri de popas. Câți oameni de acum zeci de mii de ani au umblat pe traseele noastre montane marcate.

Rarăul nu e bogat în urme de locuire veche, ca alți munți. Poate că și cercetările sunt abia la început; dar pare că respiri acolo un aer de prospețime neîncărcată de istorie. Pare că acolo puterea codrului a dat îndărăt abia de curând, nu de multe mii de ani. Și totuși, oameni au fost și prin codru, de zeci de mii de ani: vânători, pribegi, haiduci, sihaștri. Cei care își doresc ca singurătățile și pădurile să rămână întregi.

Noduri în lemn

February 25, 2021

Uneori nodurile nu sunt înnodate,

ci cresc în lemn

și nu se pot desface

și nu se pot tăia

-pentru că se taie doar lemnul-

și nu pot arde

-pentru că arde doar lemnul-

și nu pot putrezi

pentru că putrezește doar lemnul.

 

Ah, eu credeam

că toate cresc întru desferecare,

că toate ies din sinea lor

cumva.

 

 

 

(sculptură de Ion Maftei, la Muzeul ”Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, 2018)

Numărând beri (7)

February 24, 2021

-Câte beri ai băut de la începutul anului, Gică?
-Ce întrebare e asta, Mișule? Tu ți-ai numărat berile?
-Da!
-Așa sunteți voi, burlacii, mai ordonați, mai meticuloși… din cauză că nimeni nu vă poartă de grijă. Mie mi le-a numărat nevasta.
-Și câte ai băut?
– Cu tot cu cele fără alcool? Un număr de două cifre.
-Și eu. Dar numărul meu are o proprietate interesantă: îl obții dacă mărești cu 2 fiecare cifră a lui și apoi le înmulțești între ele.
-Păi și al meu e tot așa. Ce-i drept, nevastă-mea a observat chestia asta.
-Din câte te știu eu, Gică, cred că oricum ai băut bere de mai mult de două ori decât am băut eu.
-Posibil, Mișule. Dar… chiar și în condițiile astea grele puteam să beau mai multă. Știu, că am calculat… Să știi că și cantitatea contează; o fi ea aproximativă, dar e obiectivă.

Câte beri a băut Gică de la începutul anului?

 

 

 

Pietre din Rarău

February 24, 2021

În legenda Pietrelor Doamnei din munții Rarău se povestește că numele lor e datorat doamnei Elena, soția voievodului Petru Rareș.
Eu cred că Doamna din Rarău este de fapt o zână a locurilor. Zânele -ca și ielele- sunt numite uneori Doamnele, Frumoasele, Albele. Calcarul alb, modelat de curgerea apelor și a timpului, purtând în el de multe ori cochilii ale viețuitoarelor de altădată, e o rocă ”feminină”, pe placul acestor nevăzute Doamne.

La apus de Pietrele Doamnei e Piatra Șoimului. La răsărit e Piatra Zimbrului. Zimbrului, animal ierbivor și terestru, i se opune -într-o dialectică astrală- șoimul carnivor și celest. Asta dacă nu cumva ”zimbrul” de la Piatra Zimbrului a fost în realitate un arbore; numit mai des zâmbru (dar și zimbru, zimbrișor, pin de munte), Pinus cembra după denumirea lui științifică.

Mai către poalele muntelui, pe valea Izvorului Alb, este Piatra Buhii, purtând numele păsării răpitoare de noapte. În legende se povestește că stânca a fost clădită de voinicul Hălăuceanu, întemeietorul Câmpulungului Moldovenesc, din oasele balaurului pe care l-a răpus. Geologia ne spune că Piatra Buhii e alcătuită în cea mai mare parte din dolomite (asemenea vârfurilor Adam și Eva din vecinătatea Pojorâtei), fiind însă și un important punct fosilifer, cu amoniți Aptychus.

 

(în imagine, ”corabia” Pietrelor Doamnei; cândva în 2018)

Clipa

February 23, 2021

Când eram mic, odată lângă râu

totul a împietrit în jurul meu.

Păsările au împietrit cu aripile deschise în aer,

aerul a împietrit și el.

Am vrut să mă duc la râu, să văd apa de piatră cu peștii ei opriți,

dar am înțeles atunci că

împietrisem și eu.

 

Așa cugetă pietrele, ca mine acum,

așa cugetă pietrele, mi-am spus.

 

Și am auzit râul, păsările au zburat.

M-am dus la mama și i-am povestit ce simțisem.

 

-Ai visat, a zis ea.

Așa visează oamenii

la râu, uneori.

Adam, Eva și Raiul

February 22, 2021

 

Iată -pentru început- unul din multele mistere ale geografiei și toponimiei muntelui Rarău; se poate observa pe harta din ghidul turistic apărut în 1983, în colecția ”Munții Noștri” (autorii hărții sunt Vasile Băican, Dimitrie Oancea, Cazimir Swizewski).

Linia care unește vârfurile Adam și Eva din apropierea localității Pojorâta ajunge, traversând Izvorul Giumalăului, în vârful dealului Rai. Cele trei puncte sunt coliniare în planul hărții.

Mă întreb dacă din vârful Adam, privind peste Eva, se vede Raiul. Asta se poate, desigur, calcula.