Cizmarul zgârcit

Cizmarul umblă cu cizmele sparte, spune un proverb. Era și cazul d-lui Coza Petru, meșter de modă veche și foarte iscusit; ce ieșea din mâna lui nu mai avea moarte. Mulți purtau toată viața cizmele croite ori reparate de d-l Coza. Ca orice om, însă, d-l Coza avea cusururi; lucra scump, foarte scump și te gândeai de două ori dacă să-i lași la reparat o pereche de încălțări ori să îți cumperi alta. Apoi, întru toate era un zgârcit fără seamăn.
Aceasta din urmă s-a adeverit atunci când d-l Coza a încercat să-și repare cizmele sparte. Nu se cădea să le ducă altcuiva, pentru a nu-și compromite firma. Așa încât s-a dus cu cizmele la propria cizmărie. Însă, zgârcit cum era, nu s-a înțeles la preț cu el însuși (care lucra scump, după cum am spus). De aceea umblă cu cizmele sparte până în ziua de azi.

Se spune că d-l Coza a povestit întâmplarea cu cizmele vecinului său Radu Popa, croitorul.
-Vecine, ar fi spus Radu Popa, asta înseamnă să fii zgârcit: ajungi să nu te mai înțelegi chiar cu tine însuți.
-Parc-aș avea ceva de împărțit cu mine, răspunse d-l Coza. Cu mine nu se pune nimeni. Nici eu nu mă pun.

De atunci cei doi nu și-au mai vorbit prea des, chiar dacă Radu Popa îi aduse în dar de Crăciun d-lui Coza un costum nou de haine, care îi venea ca turnat și era croit dintr-o stofă excelentă, ca pe vremuri.