Atât de mult am mers

Al Phagora

Atât de mult am mers
după zborul unei bătăi de aripă
pe care clipele n-au putut să o țină;
m-am rătăcit printre arbori, am văzut născându-se ramuri.
Dintr-un semn, mai multe semne ce cresc
și-n fiecare din ele e apa din pământ; alergam
împiedicat de rădăcini, odihnind în umbre.
Am mers până am început să mă ascund,
ca un străin de lume și de mine.

Uneori voiam doar să dorm
oriunde cădeam ca o ultimă urmă;
dar îți vedeam zborul fragil printre arbori
și-atunci fugeam mereu, după el sau departe de el,
cerșind uitarea în cercurile minții.

View original post

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: