Atât de mult am mers

Atât de mult am mers
după zborul unei bătăi de aripă
pe care clipele n-au putut să o țină;
m-am rătăcit printre arbori, am văzut născându-se ramuri.
Dintr-un semn, mai multe semne ce cresc
și-n fiecare din ele e apa din pământ; alergam
împiedicat de rădăcini, odihnind în umbre.
Am mers până am început să mă ascund,
ca un străin de lume și de mine.

Uneori voiam doar să dorm
oriunde cădeam ca o ultimă urmă;
dar îți vedeam zborul fragil printre arbori
și-atunci fugeam mereu, după el sau departe de el,
cerșind uitarea în cercurile minții.

Advertisements

2 Responses to “Atât de mult am mers”

  1. Mélanie Says:

    SPLENDID…

    Like

  2. Nautilus Says:

    Această poezie mi-a fost inspirată de un cântec (acum nu știu cât vă place muzica populară).

    E o doină cântată de Tiberiu Ceia, ”Umblu noaptea ca și-un lotru”; pentru mine, cumplit de frumoasă.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: