Atât de mult am mers

Atât de mult am mers
după zborul unei bătăi de aripă
pe care clipele n-au putut să o țină;
m-am rătăcit printre arbori, am văzut născându-se ramuri.
Dintr-un semn, mai multe semne ce cresc
și-n fiecare din ele e apa din pământ; alergam
împiedicat de rădăcini, odihnind în umbre.
Am mers până am început să mă ascund,
ca un străin de lume și de mine.

Uneori voiam doar să dorm
oriunde cădeam ca o ultimă urmă;
dar îți vedeam zborul fragil printre arbori
și-atunci fugeam mereu, după el sau departe de el,
cerșind uitarea în cercurile minții.

Advertisements