Floare albastră

Floare albastră,
unde ți-e Luna și apa?
Te-a dogorit câmpia
cu drumurile-i
pustii.

Doar eu mai trec pe șesuri și-mi caut numele
strigat de cineva, demult.
Păianjeni îmi cresc peste pleoape, zadarnic mi-e culcușul
în ghimpii uscați ai umbrei.

Floare albastră,
îmi caut numele
șoptit de cineva, demult.
Acum
șoapta s-a risipit departe,
în ramuri de arbori neștiuți.
Și poate vom păși amândoi în poienile verzi
unde ni-i chipul cules în fiecare cântec.

 

 

(după un cântec popular românesc)