Citirea

Citim ceva -să zicem o schiță sau un roman- și ne reprezentăm textul, prin idei și imagini plauzibile, uneori frumoase și cât se poate de fidele textului. În realitate, însă, nu aceste idei și imagini reprezintă textul literar, ci exact invers: textul le reprezintă pe ele. Când înțelegem asta, putem considera că o citire s-a încheiat.

Advertisements

11 Responses to “Citirea”

  1. ane Says:

    Uneori creezi textul, ori il adaptezi in functie de imagine,dar de cele mai multe ori adaptezi imaginea in functie de text,uneori reusite alteori lasa de dorit. Nici eu nu sunt multumita de fiecare data.

    Like

    • Nautilus Says:

      De multe ori la originea unui text literar există o imagine irepetabilă, nu neapărat în lumea concretă (ca -să zicem- un apus de soare pe lac), ci de multe ori doar în mintea scriitorului. Mă întreb dacă ”sarcina” unui ilustrator este regăsirea sau aproximarea acestei imagini irepetabile, ori poate altceva. Imaginea originară există doar în trecut; oare ar trebui să deschidem o fereastră spre el sau mai degrabă să descoperim lumina din prezent?

      Like

      • ane Says:

        Imaginea, ea e doar o impodobire a textului sau poeziei, provenienta ei nu are relevanta. Si care imagine ar fi din lumina prezentului?!

        Like

  2. Mugur Says:

    Cred că mai mereu imaginile derulate în mintea noastră se derulează mult mai rapid decât citirea textului, astfel că niciodată nu vom ajunge să considerăm că textul ar fi reproducerea fidelă a imaginilor noastre. Poate că niciodată nu terminăm de citit?

    La mine cel puțin, imaginile “brodează” mult mai multe decât conținutul textelor citite. Cum se poate interpreta asta?

    Like

    • Nautilus Says:

      Textul seamănă cumva cu pălăria unui scamator, mică și neagră, din care poți să extragi totuși un număr impresionant de iepuri și porumbei.

      Vrei să extragi ceva din text, o imagine fundamentală, o idee, o esență concentrată, iar apoi descoperi că de fapt acea ”esență” e un diluat, adevărata esență fiind chiar textul.

      Liked by 1 person

  3. Nautilus Says:

    Să zicem că textul este A, iar gândurile noastre care n-ar fi putut exista fără el sunt B. La început, pentru noi A este B (altfel n-am putea înțelege textul). Apoi pricepem că A nu este neapărat B, dar B este întotdeauna A. Desigur, B este și altceva decât A.

    Liked by 2 people

  4. anna c. ronescu Says:

    Și ne mai mirăm că nu prea se mai citește în ziua de azi! Atât de complicat?! 🙂

    Liked by 1 person

  5. ane Says:

    Textul este esentia,nu imaginea. “bien sûr!” 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      La început e inspirația, iar ea poate să nu fie textuală. Mai adesea poetul e inspirat de o viziune, o imagine.

      Acum foarte mulți ani am citit ”Piticul Cinabru” al lui E.T.A. Hoffmann. Țin minte că tânărul student Balthasar scrisese un poem liric minunat, despre iubirea dintre o privighetoare și un trandafir roșu. Totuși, doctorul Prosper Alpanus numește acest poem ”o bună schiță în stil istoric”, pentru că acea poveste de iubire se întâmplase aievea, chiar sub ochii doctorului, el și Balthasar fiindu-i martori în acea lume a inspirației. (Acestea doar mi le aduc aminte, fără consultarea sursei; s-ar putea să greșesc).
      Așadar, textul -fie el și liric- povestește realitatea, îi conferă o anume temporalitate și istoricitate. E un fel de cronică a unei lumi ceva mai reale decât a noastră. Dar prin imagine putem intra chiar în acea lume.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: