Uneori mi se pare ca trăim doar într-o bibliotecă; ne facem haine şi case din cărţi, mâncăm pagini scrise şi respirăm litere. Orice e un semn, iar noi ne-am plictisit de citit; ne mai trebuie doar materia cărţilor.
Bunul simţ ne spune că o bibliotecă e doar o parte a lumii. Şi atunci, unde e restul? Unde e lumea pe care lumea semnelor o reflectă ?
Condamnaţi la condiţia soarecelui sau viermelui de bibliotecă, vom roade mereu cărţile esenţiale înainte de a le putea citi. Poate – cine ştie ?- ne croim astfel, orbeşte, drumul spre lumea de-afară – în care vom pătrunde ignoranţi, pentru că ne-am consumat suportul semnelor.
Al Phagora 
January 28, 2010 at 20:12 |
“A cunoaşte zonele sensibile ale unei biblioteci e comparabil doar cu a cunoaşte zonele sensibile ale oricărui fel de trup. Bibliotecarul e-un anatomist. Căci a căuta într-o bibliotecă se suprapune pe a ordona iar a ordona este o plăcere în sine. Deci, a căuta este reconstituirea unei plăceri în sens invers.
Un voyeur va prefera întotdeauna o bibliotecă pe un singur rînd. Dacă va zări cărţi aşezate şi mai în spate, se va simţi frustrat, căci el doreşte să vadă fără să participe tactil.
Dar există şi cititori care gustă plăcerea directă de-a renunţa la spovedania cataloagelor şi de-a se lăsa tîrîţi în delectarea fără echivoc a simţurilor. Neşte rafturi înalte, care necesită ascensiuni pentru a putea fi cercetate pot furniza nevroticilor o puternică ameţeală – dimpreună cu satisfacţia de-a atinge un teritoriu mai puţin străbătut.
Există maniaci care caută cu poftă tremurătoare exemplarele nedeschise, în care coupe-papier-ul nu a încăput vreodată şi cotoarele sunt neridate de vreo extensie… Iar dacă aceste exemplare sunt şi rare, fiorul va fi pe măsură. Găsitorul se poate preface a cerceta, el nedeschizînd cartea complet, sau poate să o violeze de-a dreptul; de dragul violului; tăindu-i paginile fără să se uite măcar la număr.
Mai există gerontofilii care se uită după marfă de anticariat, a căror expertiză merge mai departe cu atingerea, căci ei vor încerca să şi restaureze ceea ce iubesc.
Sunt şi cei care vor o relaţie reavănă, parfumată cu ce trag în nări – praful de tocătură de hîrtie şi izul de cerneală. Şi pot sta minute-n şir suspendaţi într-un amor olfactiv, dărîmaţi de mireasma de la îndoitura paginilor sau de senzaţiile care traversează peste epoci pitite-n foile bine-zăcute.
Şi-ar mai fi şi cei ce cetesc de la coadă la cap. Invertiţi rafinaţi care ordonează totul după dorinţa lor; pînă şi gîndurile altora – în măsura în care o carte mai reprezintă gîndurile cuiva, sau numai propriul său trup.
Şi încă, mai sunt unii, puţini, ce-i drept, care îmbină toate aceste plăceri şi multe altele pe lîngă. Şi care îşi petrec o viaţă-ntreagă la picioarele cinstitelor lucrătoare publice care sunt cărţile… “
LikeLiked by 1 person
November 6, 2018 at 07:09 |
Reblogged this on Al Phagora.
LikeLike