Uneori mi se pare ca trăim doar într-o bibliotecă; ne facem haine şi case din cărţi, mâncăm pagini scrise şi respirăm litere. Orice e un semn, iar noi ne-am plictisit de citit; ne mai trebuie doar materia cărţilor.
Bunul simţ ne spune că o bibliotecă e doar o parte a lumii. Şi atunci, unde e restul? Unde e lumea pe care lumea semnelor o reflectă ?
Condamnaţi la condiţia soarecelui sau viermelui de bibliotecă, vom roade mereu cărţile esenţiale înainte de a le putea citi. Poate – cine ştie ?- ne croim astfel, orbeşte, drumul spre lumea de-afară – în care vom pătrunde ignoranţi, pentru că ne-am consumat suportul semnelor.
Leave a Reply