Cârciumarul

Cârciumarul știa că în noaptea aceea
aveau să cadă bombe peste cârciumă și sat.
N-a spus nimănui.
”Informația costă”, zicea. Dar nimeni
n-a cumpărat vreodată de la el informație (ce e aia?),
ci doar băutură.

În seara aceea a pus pe tejghea cea mai proastă băutură
(alta nici nu avea; nu se aprovizionase de multă vreme).
Drojdii de pe fundul damigenelor, țuică acră, coclită.
Din cauza crizei, a mărit prețurile; semnificativ.
Oamenii au înțeles partea cu criza, au plătit
cu ultimii bani din buzunare.

După miezul nopții, cârciuma s-a închis. Bețivii
s-au dus spre casele lor.
Cârciumarul a plecat și el, prin lanul de porumb, nădușind,
cu geamantanele pline.
Îl aștepta o birjă la marginea satului – și s-a dus.

Cu banii pe care-i avea și-a deschis altă cârciumă, în alt sat,
peste mări și țări.
La cârciumărit el
se pricepea.

Advertisement