Trotineta

Cu trotineta lui nouă, Mihai făcuse turul parcului imens pentru a treia oară, când un băiat mai mare s-a așezat în calea lui pe o alee și l-a făcut să se oprească.

-Dă-mi și mie un pic trotineta, te rooog! Poți să mi-o dai, numai o tură?

-Bine, a convenit Mihai.

Și s-a așezat pe o bancă la umbră, sorbind cu paiul dintr-o cutie de suc.

După vreo cinci minute, devenise destul de clar că băiatul nu mai voia să-i dea trotineta înapoi.

-Dă-mi trotineta! Ai zis că te dai numai o tură!

-Și tu m-ai crezut, bă fraiere?! Hai, vino și ia-o dacă poți!

Iar Mihai a alergat o vreme, plângând inutil, după băiatul cu trotineta. Apoi a încercat câteva ambuscade nereușite. Și, în cele din urmă, s-a dus îmbufnat la tatăl său, care butona telefonul și, din când în când, trăgea dintr-o țigară.

-Mihai, nu prea ai ce să faci acum, îi zise împăciuitor tatăl. Îl cunoști pe băiatul ăla? Știi măcar cum îl cheamă?

-Nu.

-Poți să mi-l arăți?

-Acum nu, dar poate se mai întoarce.

-Și dacă nu se mai întoarce?

Mihai izbucni în plâns.

-De ce plângi? îl întrebă tatăl. Are vreun rost?

-Plâng după trotineta mea!

-Ții mult la ea?

-Da!

-Atunci de ce i-ai împrumutat-o unui necunoscut?

Și tatăl lui Mihai se așeză mai comod pe bancă și își deschise din nou telefonul.

Cu pumnii strânși, Mihai se îndepărtă pe o alee. Trebuia să existe vreo soluție. Iar soluția veni, sub forma unui polițist gras și transpirat, care patrula prin parc.

Polițistul ascultă răbdător povestea lui Mihai, se scărpină în ceafă, apoi căută o poză în telefon și i-o arătă lui Mihai.

-Ăsta e băiatul?

-Da! izbucni fericit Mihai. De unde știi?

-Sunt polițist, zâmbi omul legii.

Sub ochii curioși ai lui Mihai, polițistul asamblă, timp de un minut, o armă ciudată, care părea un fel de pistol de jucărie cu afișaj electronic. Apoi își plimbă cu grijă prin aer pistolul, până când figura hoțului care se plimba nepăsător cu trotineta apăru pe ecran. Polițistul trase, iar băiatul căzu. Lui Mihai i se păru că l-a împușcat în ceafă cu un fel de rază verde- și scoase un strigăt.

-Nu te speria, Mihai, zise polițistul. Nu l-a durut.

-Nu l-a durut?

-Deloc.

Iar polițistul demontă cu grijă ecranul pistolului și îl introduse la loc în husa specială.

-Acum ți-am recuperat trotineta, mai adăugă el. O să o primești înapoi peste vreun an, dar tatăl tău trebuie să scrie o cerere.

Advertisement