Muntele și existența

Când eram student, printre posterele de pe pereții camerei de cămin era și un peisaj cu un lac de munte înconjurat de jnepeni; în depărtările imaginii se vedeau piscuri uriașe înzăpezite. Peisajul era plasat deasupra mesei, așa că deseori privirile celor care mâncau (de obicei doi la număr -mai mulți nu încăpeau) se opreau asupra lui. Comesenii făceau diverse observații și depănau amintiri nostalgice de la munte, iar ceilați doi din cameră -lungiți în paturi- se alăturau și ei discuției.

-Ce fain îi acolo! a exclamat colegul meu Horațiu al II-lea, într-o clipă de inspirație. Da-i fain să meri acolo, să te pui cu curu pe-o piatră…
-Și să te uiți cu ochii tăi la munte? a întrebat cineva.
-Nu neapărat, zise Horațiu. Sigur că te și uiți. Da’ important îi să fii acolo. Să fii! Cel mai simplu lucru.
-Și atunci ce?
-Atunci înțelegi.
-Ce înțelegi?
-Nu mai țin minte, că n-am fost demult. Nici nu cred că se pot spune din astea în cuvinte. Da’ înțelegi! Sigur înțelegi!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: