Porumbei și vrăbii

Când, în piața de ciment a orașului, extrag dintr-o pungă un covrig amărât, sunt invadat spontan de un stol de porumbei. Zeci, poate peste o sută, în jurul meu. Cei mai îndrăzneți se cațără pe bombeul bocancilor. Ei știu prea bine ce ar fi urmat să se întâmple dacă n-ar fi fost prezenți: un om ar fi mâncat singur un covrig. Sunt împresurat de o lăcomie eterică și mută, multiplicată în zeci, poate peste o sută de exemplare. Le rup două-trei firmituri și le arunc. Însă, oroare: printre porumbei se află nu mai mult de patru vrăbiuțe care înhață rapid tot ce arunc, de sub ciocul bleg al porumbeilor. Repet operațiunea, aruncând însă departe firmiturile. Din nou vrăbiile culeg tot. După încă o încercare ratată de a hrăni măcar un porumbel cu o bucată de covrig, mă las păgubaș; și plec cu tot cu covrig din piața de ciment. Această experiență m-a lăsat -într-un mod nu întru totul explicabil- foarte dezamăgit. Pe lumea asta oportunismul zădărnicește orice.

Advertisement

3 Responses to “Porumbei și vrăbii”

  1. Mél@nie Says:

    mi s-a întâmplat cam aceeasi “faza” la un lac din apropierea “satului” meu, populat de rațe si de-un cuplu de gâște albe – care n-au lasat nici-o firimitura bietelor rațe! 😦
    * * *
    @”Pe lumea asta oportunismul zădărnicește orice.” – daaaaaaa… pe toate meridianele!!! 🙂

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: