A tăcea

M-am dus cândva singur în pădure, având la mine, între altele, o carte din colecția “Povești nemuritoare”. Și ce-mi veni? Într-o poiană m-am apucat să citesc o poveste. Cu voce tare și intonație.

La sfârșit am auzit apoi o voce care nu era a mea:
-Da’ faină poveste ai citit!
Și, de după o moviliță, s-a ridicat în capul oaselor un unchiaș, salutându-mă. Era cu vacile și adormise, zicea el.
De atunci, când sunt singur în pădure, tac.

Advertisements

3 Responses to “A tăcea”

  1. Suflet Says:

    Nici în pădure nu mai găsim intimitate :))

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: