Atât de învins pe drum,
pe drumul ca o dâră sumbră
(cerneală vărsată de-ntâmplarea rea
pe șesurile serii),
când iată, pe margine,
nemișcatele flori
cutreieră timpul și cerul.
Culege de pe margine flori,
cu mintea, cu gândul
și-atunci vei păși prin pajiști,
prin tainice livezi
și, deznodat, drumul se va scurge
‘napoi în șchiopătările nopții.
Al Phagora 
April 19, 2017 at 01:04 |
O poezie cu multe figuri de stil. În general, versurile dvs păreau puțin austere, cu accent pe fond, dar aici mi se par într-o formă de zile mari. Ca şi imaginea, de altfel. 🙂
LikeLiked by 2 people
April 19, 2017 at 09:23 |
Aveți dreptate, de obicei prefer austeritatea expresiei și peisajul deșertic. Cine știe, o fi din cauza florilor.
Vă mulțumesc 🙂
LikeLiked by 2 people