Trupul

“Dacă vă amintiţi fiecare cuvânt din această carte, memoria dumneavoastră a înregistrat cam două milioane de elemente de informaţii; ordinea din creierul dumneavoastră a crescut cu circa două milioane de unităţi. Totuşi, în timp ce aţi citit cartea, aţi transformat cel puţin o mie de calorii de energie ordonată, prin hrană, în energie dezordonată, sub formă de căldură pe care aţi cedat-o aerului din jur prin conversaţie şi transpiraţie. Aceasta va mări dezordinea universului cu circa douăzeci de milioane de milioane de milioane mai mult decât creşterea ordinii din creierul dumneavoastră – şi aceasta dacă vă amintiţi totul din această carte.”

(Stephen Hawking, “Scurtă istorie a timpului” )

***

Se pare că viaţa fizică stabileşte “un colţ de ordine” în Univers. Totuşi, această ordine locală aduce global mai multă dezordine decât dacă nu ar fi existat.

Viaţa grăbeşte “sfârşitul lumii”, disoluţia. Bănuiesc că unii consideră viaţa ca pe un artificiu ingenios -poate suprem- al forţelor infernale.

Aceasta s-ar putea spune dacă ar exista doar forma ei fizică, trupul.

***

Trupul e participarea universului la dialogul nostru cu el. E un răspuns şi în egală măsură un non-răspuns pe care ni-l oferă.

Trupul e “al meu” pentru că e o expresie care mi se adresează doar mie; şi aparţine doar universului, pentru că e doar o expresie a lui, un act al lui.

“Voinţa proprie” a trupului – tradusă prin “nevoi” este partea de non-răspuns pe care ni-l dă universul – deci partea noastră de singurătate în lume. În egală măsură există un non-răspuns pe care îl dăm universului în dialogul nostru. Este felul în care înstrăinăm universul de noi.

(În teoria economică există “nevoi” şi “resurse”; acestea sunt acceptate de drept în societatea umană. Nevoile, care sunt formă de bază a alienării universale.)

***

Viaţa contribuie la creşterea dezordinii din univers, chiar la accelerarea ei.
Păstrăm ordinea din noi inducand dezordine în univers. Aceasta e viaţa pentru sine, autoconservantă. Ori viaţa care se vede doar în lumea fizică.

Dar dacă am renunţa la autoconservare? Dacă ne-am dedica unui ideal, unui scop ultim care să ne anuleze sistemul, aşa-zisa “ordine” din noi, ego-ul?
Am putea induce astfel Ordine în univers? Cum timpul nostru curge în direcţia creşterii dezordinii, am putea astfel să îl întoarcem?

Această întoarcere înapoi a timpului- sinonimă cu jertfa de sine- e posibilă, dar de nevăzut în lumea în care se mişcă înainte.

6 Responses to “Trupul”

  1. Amalia Says:

    Am făcut ochii mari citind această teorie. Nu am mai întâlnit-o niciunde, și sincer, nu o prea înțeleg. Trebuie sa aprofundez subiectul.
    Imi dati voie să republic articolul?

    Like

    • Nautilus Says:

      Bineînțeles că îl puteți re-publica, cu menționarea sursei, desigur 🙂
      Vă mulțumesc!

      (Sunt mai mult de 10 ani și 20 de kile de atunci. Vremuri grele de blogger, aveam vreo patru cititori, din care am rămas cu doi până în prezent…)

      Like

      • Amalia Says:

        Mulțumesc frumos! Sunt încântată.
        Vă fac o mărturisire. La acea vreme, exact cum spuneti dvs., acum 10 ani si 20 de kile şi la mine , vă cunoșteam. V-am observat pe la doi-trei prieteni pe bloguri. Nu m-am apropiat prea mult, pentru că nu mă consideram demnă de subiectele pe care le abordați. Acum sunt mai îndrăzneață. 🙂

        Liked by 1 person

      • Nautilus Says:

        Of, nu am crezut vreodată că aș fi oarecum intimidant. Doar noaptea, când treceam printre blocuri, unii mă ocoleau.

        Like

      • Amalia Says:

        🙂 🙂

        Like

  2. Amalia Says:

    Reblogged this on Sinapse and commented:
    Câteodată mai citesc istorii. Istorii ale oamenilor, nu doar ale națiilor. Citind istoria blogului https://alphagora.wordpress.com, am descoperit genul de carte care, la ora actuală, mă interesează cel mai mult – “Scurtă istorie a timpului” – Stephen Hawking. M-a uimit afirmația din citatul prezentat de Nautilus,şi nici nu am prea înțeles-o. Adică, până la urmă, atât de importanți suntem pentru Univers? Tot ce am citit până acum, idei de minți luminate,cum e şi a mea,fiindcă şi eu am susținut asta, cum că suntem extrem de insignifianti,firicel de praf,repet,total neînsemnați,a fost o eroare?
    Cu aprobarea autorului, aduc articolul mai aproape de mine, fiindcă simt nevoia să il recitesc de câteva ori.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: