Vulpoiul

Ce singur ești, jupân Vulpoi,
scormonind pe furiș
potecile după carne.
Ce răi ți-s ochii galbeni care
ori mușcă ori
caută scăpare.

Fără coadă aproape nimeni ai fi;
e tot ce lași în urmă,
plutirea-ți de nălucă
în al Ființei zbor.

Și-atât de mult
îți prețuiești pielea, feritule; aproape ca aceia
care ți-o vor.