Se ia nodul gordian
și se dizolvă într-un pahar cu apă.
O vreme apa va rămâne înnodată;
apoi se va deznoda singură.
Și te întrebi
la ce bun.
E doar un pahar cu apă netedă,
fără istorie.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Al Phagora 
August 4, 2016 at 12:17 |
Nodul dizolvat sabia nu-l taie dar și apele netede sunt adânci. : )
LikeLiked by 1 person
August 4, 2016 at 12:42 |
Cât un pahar, uneori.
Dacă bem la fiecare cinci minute jumătate din apa rămasă în pahar, ar trebui să nu o terminăm niciodată. (Dar ne lovim în cele din urmă de structura discretă, moleculară a apei).
LikeLiked by 1 person
August 5, 2016 at 16:14 |
Am rămas fără cuvinte…pot să îmi declar făţiş invidia pentru poezia aceasta, fără a-mi atrage dispreţul din partea autorului? 🙂
LikeLike
August 5, 2016 at 17:54 |
Mi s-a întâmplat și mie să fiu invidios. Ce am făcut atunci? Am încercat să exprim de unul singur ceea ce mi se părea că mi-ar fi putut aparține mie din poezia scrisă de altcineva. Rezultatul a fost că părerea s-a risipit. Atunci mi-am dat seama mai bine cât de diferite sunt cele două poezii/trăiri, am înțeles mai bine poezia lui (care nu era ceea ce mi se părea că este; uneori era ceva mult mai frumos, dar pe care nu puteam fi invidios, pentru că era ceva la care nu m-aș fi gândit eu).
Dar este cazul să fiți invidioasă acum? 🙂 Întreb și eu, așa, autocritic.
LikeLiked by 1 person
August 5, 2016 at 21:32
Problema nu e să exprim “ce ar fi putut să îmi aparţină mie” – sau mai degrabă nu scrierea în sine, ci experienţa propriu-zisă. Imaginea. Ca multe alte imagini (unele chiar ale dumneavoastră) pe care mi-aş fi dorit să le “văd” şi nu le-am văzut. Nu mi-aş dori neapărat să fi “scris” eu poezia, ci să o “văd”. În orice caz, vă mulţumesc că am “văzut-o” prin ochii dumneavoastră :). Poezia este minunată – vă felicit!
LikeLiked by 1 person
August 6, 2016 at 09:44
Acum deplasați problema în domeniul imaginii, ceea ce nu modifică prea mult lucrurile, pentru că în foarte mare parte imaginea (și în general ”experiența”) este creație. Linia de demarcație între ”creație” și ”descoperire” este foarte fină și diferența ar putea să fie dată doar de punctul de vedere.
Dacă îl invidiez pe Van Gogh (firește, am reținut conotația pozitivă pe care o dați ”invidiei”), nu e pentru faptul că eu n-am văzut niciodată un câmp cu maci în Provența.
LikeLike