Prezenţă

La cârciuma vrăbiilor au început să zboare fructe

embrioni cu aripi poposind pe mese.

Mă aşteaptă un scriitor bizar

ce seamănă cu un semn

sau un abis exact

conturat solitar pe marginea unui pahar de bere.

E verde cârciuma vrăbiilor – şi netedă

pentru semnele timpului. Citim

sau ne scurgem absenţa

în berea cu gust de mare.

Cândva voi fi miop

vrăbiile vor ţopăi altfel, ca nişte pete negre.

Prietenul va fi absurd

ca o pată nevorbitoare pe retină.

Voi şti că s-a sfârşit

s-a spart o sticlă de bere

verde-albastră.